Ma umplu

... de sentimente, de dragoste, de zambet, de fericire...intr`un ritm care ma sperie..dar caruia ii fac fatza si caruia ma supun cu o placere chinuitor de orgasmatica. Sunt cine trebuie, unde trebuie si langa cine trebuie. Nu sunt contrariata de nimic, doar ma umplu ametitor de repede cu sentimente pe care le pierdusem demult. Iubesc! Si imi vine sa urlu de fericire numai la gandul asta iubesc ce trebuie sa iubesc, nu imi impart domenii, nu imi stabilesc limite, pur si simplu ma bucur de trairile de moment si impart dragoste unde imi este oferita, intocmai ca un samaritean pus in slujba binelui colectiv. Iubesc oamenii, iubesc sa le analizez trasaturile si sa interactionez cu ei, iubesc sa fiu iubita si iubesc ideea ca lupt pentru ce vreau si ce imi place. E o chestie ciudata si cu dragostea asta, pentru ca eu o impart prietenilor si familiei. Pentru mine, dragostea la asta se rezuma. Nu la proprietati si posesie obtruziva. Asta este erosul intors, ce creeaza o dependenta neagra, din care nu mai poti iesi.