Remediu

Stii ce fac eu cand ma apuca melancolia? (asta cand am timp sa constientizez ca sunt melancolica)Incep sa ma uit pe poze..si sa zambesc stupid cand le derulez. Sunt poze cu prieteni, sunt poze cu persoane cunoscute, sunt poze cu familia. Si de fiecare ma leaga o amintire. Una mai placuta, una mai putin placuta, ideea este ca acum constientizez ce valoare au amintirile pentru evolutia spirituala a cuiva. Unele sunt enorm de importante si amintirea lor o pastrezi mereu, pentru ca ti-e imposibil sa le parasesti sau sa te paraseasca. Se creeaza o relatie de interdependenta, de care esti constient, dar care stii ca nu iti face rau. Asa ca te multumesti cu ea, ca hrana spirituala. Altele sunt nocive si rolul lor este sa te faca sa constientizezi ca nu iti sunt indispensabile pentru evolutie. Sunt menite doar sa traga semnale de alarma, sa iti arate unde ai gresit. In momentul in care reusesti sa te detasezi de ele si sa rationezi obiectiv asupra lor, in momentul in care realizezi ca nu iti trezesc sau starnesc nici o reactie, atunci este clar ca scopul lor a fost atins si cathatsis`ul realizat pe intregime. ASta suntem..experimente ale propriei constiinte, ale propriului destin, dar atat de bine plamaditi in propriile maini si ancorati in realitate, ca riscam sa trecem in pesimismul ireversibil ulterior. Nu despre asta vroiam sa vorbesc. Vroiam sa spun despre faptul ca imi palce sa ma delectez cu poze. Am facut asta zilele astea si iar m-am surpsins zambind stupid la pozele pe care le vedeam . Este incredibil sentimentul. Nu de a zambi, ci sa simti si sa retraiesti un trecut cat se poate de prezent. Am revazut tot..din cele 1000 de poze stocate pe hard. Prieteni, prietenii prietenilor, fetze armonizate, mai putin armonizate, fitze, VIP`uri, party`uri..toate adunate laolalta, dar toate care au starnit la momentul lor niste reactii. Acum nu mai sunt la aceeasi intensitate, dar nu sunt din cele nocive..asa ca nu am de ce sa imi fac griji. Cele ncive le-am sters..pe toate..intr-o crunta cruzime. Nu e laszitate, e doar incercarea de a face ordine dinm haosul pe care il aveam in jurul meu. And i did!