Over and out

Mi-a trecut mania cu Bucurestiul. Mi-am dat seama ca era un mare cal verde pe pereti, dupa care alergam disperata, fara sa imi dau seama ca nu il vreau, de fapt. A fost un moft de moment, care s-a incheiat odata cu refuzul postului de PR la CNC. Ceva din Buc ala nu imi place: ador agitatia, dar urasc ipocrizia si rautatea oamenilor de acolo. E lipsit de caldura, e lipsit de unitate, doar Lipscani`ul il mai umanizeaza. Mi-am dat seama de asta intr`o noapte, la ora 23 si putin, cand aasteptam microbuzul catre casa. Eram in Mamaia, si m-am uitat de jur imprejur. Totul mi se parea atat de familiar: copacii, On plonje jr, Aqua Magic, pana si baltocile erau atat de cunoscute, la fel ca linistea neagra ce ma inconjura in momentul ala. Atunci m-a lovit. Nu puteam sa concep ca le voi lasa in urma. Poate nu acum, poate mai tarziu, poate niciodata. Imi sunt mult prea dragi sa le las acum, cand m-am linistit.