Mi-a furat tot

Simt ca mi se pune pata. Pe tot. Dar..pe tot!! Pe oamenii care vorbesc cu mine doar ca sa se afle in treaba, pe toti cei care vor anumite beneficii de pe urma prieteniei cu mine, pe deciziile luate doar de dragul de a fi luate, pe lucrurile facute fara rost si pe efortul inutil in a demonstra ceva. Pana la urma, ma gandesc cat de mult ma motiveaza un program care nu ma lasa sa respir, o remuneratie care nu este pe masura efortului si o viata personala care imi lipseste cu desavarsire, iar atunci cand nu lipseste, este intrerupta de telefoane...Ma gandesc ca toate de mai sus sunt ndoar cateva dintre elementele atat de tipice romanului si institutiilor pe care el le guverneaza. In fond, aceleasi probleme si le ridica si Robert Turcescu, pe undeva prin 2003. Asta inseamna ca eu sunt fie ceva mai intarziata, tinand cont de an, fie precoce, tinand cont de varsta. Nici nu imi mai bat capul sa caut solutii de compromis(ce compromis mai mare decat propria viata as putea pune la bataie, nu stiu) sau de rezolvare a unei situatii fara rezolvare. Le las asa cum pica