Ca niciodata...

Stiti filmele de groaza de prin anii `50? Cred ca am fost personajul principal al unuia dintre filmele astea. Ne-am dus la un asa zis caz social..ma asteptam sa vad o casa darapanata si vreo 10 suflete ingramadindu`se in ea, cu vreo 6 puradei alergand prin casa si asa mica. numai ca nu a fost dat sa fie asa: am dat peste doua individe, ambele cu probleme de alta natura, foste dansatoare si lautarese, care ajunse la onorabila varsta de 70 de ani s-au vazut puse in situatia de a fi date afara din casa in care stateau de prin 1960. Cazul era, intr-adevar , destul de grav si incalcit, intocmai ca itele, dar nu asta mi-a atras atentia...ci coloritul si insolitul imaginilor in sine. Casa mai ca statea sa cada, gradina si curtea erau sinistre, de o liniste sinistra si rar intalnita(la fel ca linistea amurgului de vara), iar din cand in cand, un mosulet deschidea o sua laterala si isi vedea singur de drum si de treaba prin curte, absent, fara a vedea pe nimeni din jurul lui. Parea ca noul nici nu atinsese casa respectiva, drept pentru care paianjenii, prful si mirosurile vechi si oculto-misterioaso-pestrite erau singurele care atestau personalitatea casei si se instarau stapane pe locatie. Pe langa asta, scaunele si patul scartaiau mai abitir ca o casa parasita si acelasi miros de vechi iesea din toate. Ceasul se taraia cu chiu cu vai de prin anii 80, cred, facand eforturi pentru a tine pasul cu propria lui scurgere. CAteva carti aratau nu o familie de oameni care stiu sa citeasca, ci de oameni care si-au uitat cultura exact pe noptiera si nu faceau nici cele mai mici eforturi pentru a o ordona..undeva..in ungherele mintii. Pe langa asta, figurile celor 2 babute erau si mai terficiante in amurgul de primavara, la fel ca si tonalitatea vocii pe care o aveau. Imi aduceau aminte de filmele proaste de prin 1930-1940, care incercau sa descrie viata de dulce lenevie a marilor orase romanesti...cu lautarese, petreceri desantate si mult vin scurs in pocale. Din cand in cand, uitatura piezisa si tonul ridicat al uneia dintre ele, cu cearcane adanci, ma smulgea din propriile-mi ganduri. TRagea cu atata nesat din tigara Laviniei, incat mi-a facut si mie pofta. Fumul dens pe care il scotea pe nas si gura ma ducea, odata in plus, in alta dimensiune. Si..ca sa vezi! La plecare, dupa ce am stt de vorba cu ele, ne-au intins bani de cafea! GEstul mi-a rascolit din nou imagini, mirosuri si sunete pe care le credeam demult uitate. Ele ne dadeau bani..ele care stteau intr-o casa aproape darapanata, ele...care abia se ridicau din cenusa neagra a existentei lor...