A new day has come??... sau stresul cotidian

M-am saturat. De toti si de toate..si atat de tare m-am saturat incat schimbarea pe care vreau sa o fac va fi una radicala. Imo voi asuma riscul si compromisul de a renunta la tot si de a construi ceva de la zero, in alt oras, in alt loc de munca, cu alti prieteni. Singurul lucru care va ramane acelasi, indiferent de situatie, va fi familia. In rest, sunt dispusa sa renunt la tot.In momentele mele de maxima isterie, de altfel, inerente, ma gandesc ca nu a fost o alegere taman inspirata sa scap de un sistem plin de constrangeri si sa ajung intr`unul cat se poate de dezorganizat. Nu suport dezordinea, nu suport mizeria, care imi provoaca un puternic simt de dezgust si repulsie, pe care cu greu mi le pot reprima. Pe de alta parte, sistemul organizat in care eram atunci nu imi oferea perspective si nici experienta, deci schimbarea mi`a adus ceva bun. Asta imi zic ori de cate ori simt ca nu mai pot..si incep sa analizez situatiile pe o parte si pe alta, in speranta ca echilibrul ala si perfectiunea pe care o caut(ce copil prost pot fi uneori)le voi gasi prin schimbare. Partea proasta e ca tun si fulger cand stresul cotidian ataca, partea buna e ca imi trece repede. Vai de capul, urechile si ochii celor din jurul meu atunci cand incep isteriile!!