Where to...?

Merg pe o linie subtire ce demarca rationalul de irational si logicul de ilogic. E atat de subtire, incat sunt unele momente in care chiar nu mai fac diferenta intre ceea ce se cade si ceea ce nu se cade. Aparenta de calm care mi-a mai ramas am irosit-o inutil pe maruntisuri care imi asigura normalitatea existentiala, gustul pentru viata l-am pierdut in momentul in care mi l-a inhatat munca, iar gustul pentru dragoste l-am simtit de prea putine ori pentru a ma absolvi sufleteste. Rationalul se mai tine in doar doua puncte slab consolidate, pe punctul de a ceda..la fel de nervos ca si mentalul meu. Sunt pierduta in mine si nu ma regasesc. Simt nevoia sa ma transform si sa ma eliberez de constrangeri, de pacate, de intelect.