A sorrow smile

In tot rahatul existential in care ma scald, o femeie a reusit sa ma faca sa zambesc. Si a reusit asta in numai 5 minute, 5 minute in care i-am gustat din plin simplitatea si onestitatea. Ma extaziez cand vad simplitate, mai ales atunci cand ia o forma umana si o insufleteste. Ma extaziez cand vad incredere si cand vad ca sistemul echitatii sociale functioneaza pentru unii, indiferent de miicimea lor. Atunci realizez cat de mult se complica inutil natura umana, constituind reguli, patterne , sabloane de functionare, care in loc sa ajute, darama un intreg sistem de valori. Femeia nu fusese inca pervertita de tot ceea ce inseamna negura sociala, de tot ceea ec inseamna ghena existentiala. A trait linistita in limitarea ei, in spatiul pe care si l-a gestionat asa cum a crezut de cuviinta. Nimic dinc eea ce inseamna trandy, comercial si actual nu au reusit sa ii pangareasca inocenta. As vrea sa fiu la fel ca ea.