Din alea grele: Monologul lui Iuda

Te-am vandut pentru o mana de arginti. Stii tu, acolo, in gradina. Venisera sa te ia si le-am aratat din ochi ca ala e locul tau. Doar al tau.Mi-au aruncat banii in sila si s-au dus sa te inhate, ca niste vulturi hulpavi. Ai fost o prada usoara, nici macar nu te-ai impotrivit. Stiai probabil ce te asteapta. Sau poate ca nu vroiai sa vezi le vezi satisfactia in ochii mici si migdalati.Nu m-am uitat niciodata atat de atent la tine, ca acum.Imi pari mai frumos ca nicicand, mai sensibil ca oricand. Esti atat de uman. Nu mi`am dat seama de asta, inainte sa te dau. Nici nu te-am dat, de fapt, te-am vandut mercenarilor care te vor sfasia in bucatele si te vor converti la consumerism. Stii, ai ochi frumosi. Nu stiu daca ti`am zis asta vreodata.Pot sa vad prin ei, in adancul tau.Nu i`am vazut niciodata atat de mari si albastri ca acum. Iar parul...parul..de mi-ai fi spus ca o sa fie atat de auriu in bataia lunii asteia, poate ca m`as fi gandit de doua ori inainte sa te dau. Dar,nu..E prea tarziu acum. Argintii i`am luat, rau a fost facut, iar tu dat pe mana lor. Cred ca vroiau de mult sa te aiba.De le-ai fi vazut placerea macabra din ochi. Pusesera demult ochii pe tine.Erai un paria, le stricai randuielile monolite.Nu puteai fi tu altfel decat ei, ai lor.Stii ce mi-au zis? Ca intr-un fel, te invidiaza:ca nu esti un mascarici, ca ei. Ca tu, macar, refuzi sa Le executi ordinele, ca tu iti faci singur regulile. Numai ca, din pacate, nimeni nu da doi bani pe asta.
Eu zic ca au dreptate. CE motiv aveau sa minta? Dumnezeule, ce piele fina ai!Niciodata nu am simtit`o asa! Iar culoare..este de un splendid aramiu. Esti frumos.MI-ar fi placut sa fi al meu.Macar o noapte. Acum o secunda ti-am auzit urletul infricosator, zbieratul de felina lovita, vocea sugrumata a deziluziei:"Dezinstraineaza-ma, Ramona!" Ti-am raspuns ca unui copil: Toate la timpul lor, suflete. Toate la timpul lor!Numai ca tu, suflete, nu ti`ai asteptat timpul, ai mers inaintea lui.Acum te-am pierdut definitiv.