Dementii magnifici

O seara in care toti dementii se aduna la o masa, nu are cum sa fie altfel decat magnifica.Asta imi repet de ieri, de cand o mana(sau mai bine zis doua maini) de oameni nebuni in normalitatea lor s-au adunat pentru a o sabatori pe Marina. Frumoasa Marina, frumosi ei, frumosi noi toti ceilalti in preajma lor, si dupa cum ar zice seicul, frumos aici...adica locul unde noi ne fericeam. Nu pot descrie seara de ieri pragmatic, pentru ca asta mi-ar lua pagini intregi:replicile dintre noi, rasetele, glumele, povestirile cu talc si filosofiile spuse pe dupa pahare de bere, cocktailuri non alcoolice sau frappe-uri.In plus, sunt ale noastre si le pastram intre noi, in dementa noastra.
Abstract vorbind insa, seara de ieri a fost propice pentru cei putini, asa ca noi, sa se gaseasca, sa se adune si sa vorbeasca asa cum nu au mai vorbit de mult:fara constrangeri si fara etichete.Asta imi place intotdeauna la cei care ma inconjoara:sa nu uite sa fie EI.
Reuniunea a fost fantastica.Am inceput timid si ne-am intins pana la ore tarzii ale diminetii, cu barmanii uitandu-se la gurile noastre care radeau prea mult, dar si cu gazelele din coltul stanga spate, care ne impungeau cu privirea din cauza glumelor fara perdea pe care le faceam despre dungile lor.Au fost drumuri la toaleta(mult prea multe), tigari fumate(niciodata de ajuns) si pahare de bere(schimbate periodic).
Pe langa toate astea, seara de ieri mi-a demonstrat ceva:intotdeauna stiu sa imi aleg pe cei pe care ii vreau langa mine.Niciodata nu ma insel cand vine vorba sa ii iau din marea omogena de indivizi.Si vicevcersa.Asa ca se poate spune ca pe langa faptul ca suntem frumosi, suntem si norocosi, prin unicitatea noastra anormala