Poligamia monogamiei

Monogamia nu te ajuta cu nimic. Ba mai mult, incearca sa-ti limiteze avantul, reducandu-ti posiblitatile la minimum. Cu toate astea, monogamia este cel mai des invocata ca argument suprem al ordinii si corectitudinii.
Paradoxal, cu toti profetii de care dispune si cu toate mijloacele canonice de care face uz, monogamia nu exista. Ajung sa cred ca a fost inventata ca si concept doar pentru a limita creatia umana si a-l face pe om sa creada ca dincolo de monogamie nu exista nimic(sau poate dar un mare abis al pacatelor).
Monogamia este datul suprem al omenirii. E unul din acele concepte care se transmit din generatie in generatie in generatie, dar pe care nimeni nu poate sa se le explice pe cat de bine le pronunta. Monogamia este ceva ce trebuie facut, fara un rationament anume, ca doar de aceea este un dat.
Paradoxal insa, monogamia nu este respectata, pentru ca nu are aplicabilitate in realitate. Totul este poligam:de la partenerii sexuali dintr-o viata, pana la multitudinea de ego-uri si decizii care convietuiesc in tine. Nimic din ele nu atesta cum ca ar exista monogamie, la orice nivel.
Poligamia este starea perfectibila a indivizilor, care ofera falsa iluzie ca pot cuceri mai multe universuri simultan. E datul nesatuliei si al luptei continue pentru bifare, incercare, acumulare de experiente. Poligamia e sora perversa a monogamiei inventate si scoase la inaintare, pentru a mantui suflete.
Toti vorbesc de poligamie. Toti o practica, mai mult sau mai putin mascat, pentru ca este alternativa perfecta. Poligamia nu limiteaza. Poligamia iti declanseaza liberul arbitru si te arunca in situatii mai mult sau mai putin nobile, care mentin constant nivelul provocarii.
Poligamia e practicata si de barbati, dar si de femei si se traduce, in general prin abaterea de la normele monogamice si convietuirea cu mai multi parteneri(simultan sau nu). Este, daca vreti, scuza perfecta pentru inventarea amantelor si amantilor.
Cu toate astea, puritanismul nostru atinge cote aproape de paroxism atunci cand vine vorba de ea si singura replica ofertanta este:"nu se cade asa ceva".
Adevarata ipocrizie consta insa in a vorbi despre monogamie intr-o lume a poligamiei si a refuza realitatea celei din urma. Negand-o, ajungi sa negi constructia fiintei umane, nu departe de cea pur animala si carnala.
Si tineti minte, nu numai sexul este poligamic...ci si sentimentele sunt la fel de pervers construite.Exclusivitatea nu exista pentru nici una dintre ele.