The One Coaching- Varianta umana

"Ma asteptam sa fie multe domnisoare cu botul botoxat si silicon in exces", imi spune o doamna care se afla la nici un metru de mine, in timp ce ma fixa insistent cu privirea. M-am intors catre ea si i-am zambit gentil, replicandu-i: "Am avut noroc. Suntem numai femei normale".
Brusc, mi-am dat seama ca nu gresisem cu nimic: chiar eram numai femei normale la coaching-ul lui Alexandru Abagiu. Douazeci de femei pe care curiozitatea le-a impins intr-o zi de 14 octombrie catre Soseaua Nordului, la evenimentul organizat de The One Magazine. Cum de ce? Sa faca un pas inainte in procesul de (re)cunoastere a propriei frumuseti.
In timp ce analizam persoanele si imprejurimile, mi-am oprit privirea asupra domnisoarei care statea langa mine, pe canapea. Era cat se poate de tanara, dar in mod ciudat, fara prospetimea tineretii care sa ii zburde in ochi. Avea privirea indreptata in jos. Din cand in cand, se uita cu teama catre participantele de langa ea, analizandu-le outfitul. Pentru a nu demasca agitatia care o cuprinsese, si-a pus frau mainilor, aducandu-le laolalta, in poala. Nu a schitat nici macar un zambet, in tot intervalul in care m-am uitat la ea.
Contemplarea a fost intrerupta de Sorin Stratulat, care cauta o priza pentru LCD. Incepusera deja pregatirile pentru coaching, iar Alexandru Abagiu urma sa inceapa prezentarea cat de curand.
M-am folosit de timpul ramas la dispozitie pentru a incerca sa descifrez ce se ascunde dincolo de aparentele celorlalte participante. Mi-am oprit din nou privirea asupra unei doamne in floarea varstei, joviala si cu o incredere de sine care parea de nezdruncinat. Naturaletea gesturilor indica faptul ca se simte confortabil pe scaunul pe care care se asezase. Din cand in cand, isi aranja parul cu o miscare scurta a capului, uitandu-se la geanta pe care o depozitase jos.
Am fost trezita din reverie de Raluca. Venise langa mine, intrebandu-ma daca am vazut telefonul roz de pe hol si toate minunatiile de pe masuta de cafea, imbracate in culori sorbet, absolut delicioase.
In timp ce Raluca se aseza langa mine, am facut din nou o roata cu privirea si m-am oprit de data aceasta asupra unei alte doamne cu parul grizonat. Nu am reusit sa-mi dau seama de varsta, dar ceva din trasaturile ei mi-au atras atentia: semana cu una din doamnele rafinate din anii `20, cu ochii expresivi, gura mica si tunsoarea pana la urechi, adptata insa unui secol al androginismului: pantaloni largi, pana la glezne, bocanci in picioare si miscari ce tradau agitatia. I-am vazut insa sinceritatea in ochi si inocenta, iar asta m-a facut sa zambesc din nou.
Zambet pe care l-am pastrat pana acum, la 2 zile zile dupa eveniment. Este incredibil sa descoperi oameni necunoscuti tie si sa le vezi transformarea.
Pentru asta, multumesc echipei The One, lui Alexandru Abagiu, Sorin Stratulat, cat si Ralucai, care m-a adus la un eveniment organizat frumos.