Sa ploua cu normalitate! Oare?

Inspir si expir adanc. Astept. Incerc sa ma automotivez .. gandindu-ma ca schimbarea vine la momentul potrivit si numai daca iti doresti suficient de mult. Nu ca nu as fi recut prin schimbari zambicioase in ultimele luni, dar sa fiu a naibii daca nu mi-as mai dori unele, ceva mai inaltatoare si datatoare de zambete decat cele prin care m-am scaldat pana acum. Asta este meteahna fiecaruia..sa isi doreasca mereu mai mult decat are si mereu sa caute linistea si echilibrul in lucrurile simple pentru altii, dar complicate pentru el... ca persoana.
Probabil ca am ajuns intr-unul din punctele de cotitura in care incep sa analizez si sa ras..ras...ras..analizez micile momente care imi lumineaza ziua: o discutie, o gluma, o privire, un zambet... poate chiar greselile in care ma afund zilnic si pe care continui sa le repet, ca pe o moara stricata.
  Problema e ca momentele zambicioase de care ma bucuram pana acum au  devenit insuficiente si le lipseste stralucirea, care sa declanseze echilibrul si multumirea.  Stiu ca dincolo de ele se ascunde ceva grandios, pe care inca nu l-am descoperit, doar pentru ca nu am cautat suficient de mult.
Dar oare trebuie sa caut sau sa astept? In fond, cum se intampla lucrurile astea? Vin cand le ceri sau cand esti pregatit sa le primesti...ca sa fiu a dracu de nu sunt pregatita sa le primesc pana la ultima picatura, dar se lasa asteptate. Prea asteptate. Atat de asteptate, incat uneori imi vine sa las tot si sa ma izolez in adancul celei mai negre pesteri, doar pentru a nu mai fi nevoita sa ma vad cum le caut, sa le identific... in orice prostie normala ma inconjoara.
Dar cred ca aici este partea in care gresesc, si asta pentru ca normalitatea nu ma defineste, cu toate ca mi-o doresc mult uneori. Poate chiar prea mult..de unde si cautarile continue sau asteptarile la fel de continue, urmate de deziluzii sau angoase pe masura.  Si asta pentru ca oamenii normali isi gasesc fericirea atat de repede. Nazuintele normale satisfac atat de usor,  iar ratiunea limitata nu te lasa nicicand sa iti dai seama cat de neimplinit sau nefericit esti. Drept pentru care, traiesti intr-o inertie care iti face bine, pentru ca nu vezi dincolo de limitele pe care ti le impui singur.
 Odata ce treci de partea anormalilor, incep intrebarile, angoasele si iar intrebarile.  Realizezi ca pe masura ce te intrebi mai mult, iti mai dispare o parte din zambet, iar bucata de vis isi ia zborul, suprimata de ratiune.
Dracia dracului, de unde si pana unde am crezut eu ca pot fi atat de normala?

Noua Dreapta da in cap paradei gay!

Libertatea de exprimare e doar un deziderat in Romania. Dar asta nu mai este demult o surpriza ..pentru nimeni. Poate doar pentru o grupare amarata de optimisti, care inca spera la egalitatea in drepturi si libera exprimare. REstul, se declara ignoranti si nepasatori fata de problema asta care a inceput sa manance zilele oamenilor cu putin cap si creier functional.
Dupa ce mi-a crescut tensiunea citind aberatiile lui Brambilla, am dat peste alta nefacuta(sau mai bine zis, facuta de prea multe ori in Romania. Ca orice e nefacut in afara, e facut de foarte multe ori in Romania.Ca la pionierat in materie de dezastre..suntem tzutz!).
Azi e parada gay. Dar nu numai pentru gay, evident..ci si pentru gruparile care si-au facut un scop din a milita pentru neatarnarea rasei si pentru puritatea ei(mai era unu`, Hilter,parca il chema, care milita pentru aceleasi scopuri nobile). Iar cand vine vorba de neatarnare in Romania, cine sa se prezinte oare la apel, daca nu extremistii din Noua Dreapta a lui Zelea Codreanu, scosi si ras-scosi in afara legii acum cateva decenii? Evident ca ei, pentru ca prin definitie, in ei s-a adunat tot: neonazism, xenofobie, rasism pur, puritate de rasa. Tot! Da` tot! Si cum sa nu se adune ei la parada gay, pentru a arunca..eventual cu scuipat si injuraturi crase la adresa "paganilor" gay?
Marsul lor se va desfasura in paralel cu cel al membrilor comunitatii gay si se va numi, din cate se pare, marsul pentru normalitate. Halal normalitate, amicilor!Daca voi asta numiti normalitate, in a respecta principiile regimurilor demult apuse si a merge pe extremele sociale si politice tot ale vremurilor demult apuse, inseamna ca eu trebuie sa ma duc sa ma culc, dupa ce ma mai imbat cu putina realitate.
DAr numai daca voi jurati cu mana pe inima ca stiti ce e ala postmodernism si libertate de exprimare.
Buba e ca, tot potrivit acelorasi drepturi, si divinii din Noua Dreapta ar avea aceeasi libertate de exprimare. Numai ca ei nu militeaza pentru libertatea lor de exprimare, ci actioneaza pentru a o limita pe a alora, erijandu`se intr`un fel de ..cum le zice, reprezentanti ai natiunii intregite si purificate de Zelea Codreanu.
Pe de alta parte insa, poate ca nu este taman momentul potrivit pentru comunitatea gay sa iasa la rampa prin marsuri(pe care le-au organizat si anii trecuti). Dar cand te lovesti de asemenea aparatori ai normalitatii, parca iti vine sa iti intaresti putin pozitia si sa le arati si normalitatea ta.
Hai sa fim realisti si sa ii lasam si pe altii sa se exprime. Ca doar militam pentru democratie. Nu pentru republicile lui Decebal, Burebista si Codreanu.