Dupa 6 editii indoor FUNK ROCK HOTEL iese la AER LIBER !

Dincolo de aparentele lui Scorsese

Geniul lui Scorsese este desavarsit. L ao prima vedere, pare foarte greu de digerat, iar aparenta se transforma in certitudine in momentul in care neofitul realizeaza ca nu intelege o boaba din atingerea plina de artistic a compozitiilor vizuale.
M-am uitat pentru a doua oare la "Shutter Island", una din ultimele mele obsesii in materii de film. Plotul mi s-a aratat altfel, la fel ca si cadrele ce il compuneau:incarcate de simbolism, dramatism si simetrii. Asta e Scorsese, un Kafka al vizualului, obsedat de simetrii si intelesuri dincolo de aparente. De altfel, intre plotul filmului se duce pe doua planuri: unul superficial, de suprafata, in care firul narativ si vizual sunt foarte usor asimilate...si un plan de adancime, in care totul este napadit de constructii simbolice si simetrice. Cel din urma face dovada stilului Scorsese. Pana si filtrele folosite sunt alese cu grija, daramite unghiurile de filmare si tehnicile de trans travelling sau gros planizare.Exista o dedublare permanenta a mesajului, cat si a personajelor, dedublare care manipuleaza si creeaza angoase ale descifrarii mesajului.
Dar sa revenim la compozitii. Daca te uiti cu atentie la fiecare secventa a filmului, vei avea o revelatie. Unghiurile sunt atat de bine alese, incat scot ce e mai bun din obiectele de compozitie ale cadrului. Vorbim de o finete cum rar gasesti, finetea artistului care-si deseneaza cu grija panza, astfel incat mesajul lui sa se duca mai departe. Ochiul meu critic a sesizat la o mare parte a cadrelor o compozitie simetrica si plina de simbolism. Cadrele sunt statice, ceea ce permite si jocul de simetrii. Exista un element central, care imparte compozitiile, dincolo de el aflandu-se simetriie. E o splendoare desavarsita a imaginii si a cromaticii, dincolo de semnificatiile si simbolismul propriu-zis. O sa observati ca leitmotivul compozitiilor este apa, vazuta ca element al purificarii, al catharsys-ului si al unui botez psihologic, vazut ca o provocare esentiala. In compozitii se aduna elemente pline de incarcatura esoterica: vorbim de intunericul de dinaintea genezei, intunericul spiritual, focul, personajele cheie, vazute ca adevarati meastri ai cunoasterii si indrumatori ai personajului principal, sangele, sacrificiul, precum si valorile pervertite moral ale unei societati decazute. Sigur, toate sunt simplu de observat, dar vazute si revazute iti releva alte semnificatii, indurmandu-te catre semnificatiile intentionate ale maestrului.
Ce o sa mai observi in cadrele lui Scorsese, dincolo de grija pentru detalii si simboluri, este muzica pe care o emana cadrele. Este o muzica interna devastatoare, care te face sa plutesti laolalta cu p[ersonajele. Muzica nu vine neaparat din coloana sonora, ci tocmai din acea grija a impletirii simbolurilor, culorilor si cadraturilor.
In concluzie, "Shutter Island" e un film ce trebuie vazut. Nu neaparat pentru plotul lui, ci pentru cadrele lui Scorsese.TRebuie sa recunosc, gratia lui Scorsese este mult mai slefuita decat cea a lui Tarkovsky. Sigur, sunt doua curente diferite, insasi prin prisma provenientei lor. Dar simbolismul e la fel de pregnant, si la unul, si la altul. A lui Scorsese este mai teatral, insa.

Spune`i numele cat mai des!

Ideea postului asta mi-a dat-o Paul, cand discutam, la un moment dat, la telefon, despre cat de ipocriti am ajuns noi, oamenii. Atunci cand vorbim, atunci cand comunicam, nu mai spunem celui din fata noastra pe nume. Fiti atenti putin, timp de cateva minute, atunci cand vorbiti cu cineva..si numarati de cate ori ii spuneti pe nume. Va zic eu:niciodata sau o singura data..si atunci abia cu jumatate de gura,d e parca ne-ar fi teama ca cerul s-ar pravali peste noi la simpla pronuntare a unui nume. In schimb, se gasesc alternative pentru lipsa asta:gasim apelative. Tot felul de cuvinte bizare ni se prelimba pe...limba, de te miri din ce ungher ascuns al creierului a putut sa iasa o asemenea enormitate. Aproape ca a devenit o competitie sa gasesti un apelativ. Ne intrecem in porcisme, magarisme, scrofisme, nemernicisme, ticalosisme, tampitisme, vacarisme(a nu se intelege gresit!) si tot felulde alte aberatii pe care le scoatem cu o rapiditate increidbila si ne lovim interlocutorul in moalele gurii cu ele. E mai simplu asa, pentru ca in felul asta, depersonificam tot. Daramam cu barosul orice urma de apropiere intre noi si cel din fata noastra. Spargem orice zid al brumei de umanitate ce ne-a mai ramas prin vene, vintre, cuvinte si ne usuram cu bolta pe tabieturile sociale. Da`le dracu! Sa se ocupe cine vrea de ele! NOi suntem prea grabiti, prea laconici, prea superficiali, prea puternici...prea..orice!!! pentru a mai putea pronunta un nume.
Dar eu sunt mereu Gigi Contra, asa ca de cate ori am ocazia, recuperez din haul asta metaforic al numelor neexprimate, pronuntand in exces cate un prenume apasat.Nu de alta, dar imi place cum suna toate in vocativ.

Funk rock your ears, la FRH 7!

Inainte de vacanta de vara, clateste`ti urechile la a saptea editie FUNK ROCK HOTEL, singurul SUMMER FEST 100% romanesc. Doua scene live vor fi amenajate pentru tine, iar cele mai bune trupe si cei mai buni Dj te vor pregati pentru distractia de la mare. Vino in Bucuresti, la FABRICA, pe 28 si 29 Mai, pentru a te rupe-n sunete cu:

SUIE PAPARUDE
L'ORCHESTRE de ROCHE
DISCOBALLS

VIVE la NOIZ
THE M O O O D
LES ELEPHANTS BIZARRES
T R A V K A
E.M.I.L

DJ

EKO + vj
UNU
OK CORRAL

Biletele se gasesc in reteaua magazinelor DIVERTA sau pe www.ticketpoint.ro si www.myticket.ro .Bilete disponibile prin Eventim: magazinele Germanos, Vodafone, librariile Humanitas, Carturesti si online pe www.eventim.ro”

Do you deja vu?

Am pus o intrebare simpla azi:Crezi in deja vu-uri?Raspunsurile au variat.De la DA la NU si invers.O parte din ele au fost ironice, pline de pamfletarism. Putin importa. VRoiam sa stiu, la o prima vedere, cati dintre cei cu care interactionez cred in genul asta de manifestari. Cred ca manifestari se numesc, la un nivel mai mult sau mai putin teoretic. Daca ar fi sa ne luam dupa definitii, deja vu-urile sunt taman acele senzatii pe care ai impresia ca le-ai mai trait odata. Parerile se impart aici:poate fi vorba de experiente din vieti anterioare, pe care le retraiesti aparent involuntar....pot fi fragmente din vise pe care le-ai avut la un moment dat. Senzatia pe care ti-o dau insa iti face sira spinarii un sloi de furnicaturi, pe care nu stii cum sa le cataloghezi, pentru ca nu le poti transpune in cuvinte. Tot ce depaseste limita verbala, intra deja in alta sfera de actiune. Nu trebuie sa ai cine stie ce calitati extrasenzoriale pentru a avea deja vu-urile astea, cu toate ca asta este parerea general impartasita. Orice individ constient de el si un pic(mai mult) atent la ceea ce se intampla in jur, isi poate dezvolta abilitatile pana intr`acolo incat sa isi gestioneze bine(daca nu chiar foarte bine) deja vu-urile.A nu se intelege insa prin controlat faptul ca poti sa le aduci la finalitatea dorita de tine, pentru ca asta nu se va intampla:frantura de realitate este copia fidela a franturii din vis sau a franturii activate de subconstientul tau. Controlul tau asupra ei nu consta in redirectionarea intentiei sau a cauzei..ci in gestionarea resurselor pe care le ai pentru a descifra mesajul in sine. Suna complicat la modul la care am spus-o eu, dar trebuie sa recunosc ca lucrurile sunt cat se poate de simple la nivelul asta:deja vu`ul te loveste si te loveste fix in moalele capului, exact in momentele in care marginalizezi detaliile unei actiuni si o privesti detasat. Acum intrebarea care se pune...la final este:daca ai transforma privitul detasat intr-o practica uzuala, care sunt sansele ca deja vu-urile sa creasca?