Dincolo de aparentele lui Scorsese

Geniul lui Scorsese este desavarsit. L ao prima vedere, pare foarte greu de digerat, iar aparenta se transforma in certitudine in momentul in care neofitul realizeaza ca nu intelege o boaba din atingerea plina de artistic a compozitiilor vizuale.
M-am uitat pentru a doua oare la "Shutter Island", una din ultimele mele obsesii in materii de film. Plotul mi s-a aratat altfel, la fel ca si cadrele ce il compuneau:incarcate de simbolism, dramatism si simetrii. Asta e Scorsese, un Kafka al vizualului, obsedat de simetrii si intelesuri dincolo de aparente. De altfel, intre plotul filmului se duce pe doua planuri: unul superficial, de suprafata, in care firul narativ si vizual sunt foarte usor asimilate...si un plan de adancime, in care totul este napadit de constructii simbolice si simetrice. Cel din urma face dovada stilului Scorsese. Pana si filtrele folosite sunt alese cu grija, daramite unghiurile de filmare si tehnicile de trans travelling sau gros planizare.Exista o dedublare permanenta a mesajului, cat si a personajelor, dedublare care manipuleaza si creeaza angoase ale descifrarii mesajului.
Dar sa revenim la compozitii. Daca te uiti cu atentie la fiecare secventa a filmului, vei avea o revelatie. Unghiurile sunt atat de bine alese, incat scot ce e mai bun din obiectele de compozitie ale cadrului. Vorbim de o finete cum rar gasesti, finetea artistului care-si deseneaza cu grija panza, astfel incat mesajul lui sa se duca mai departe. Ochiul meu critic a sesizat la o mare parte a cadrelor o compozitie simetrica si plina de simbolism. Cadrele sunt statice, ceea ce permite si jocul de simetrii. Exista un element central, care imparte compozitiile, dincolo de el aflandu-se simetriie. E o splendoare desavarsita a imaginii si a cromaticii, dincolo de semnificatiile si simbolismul propriu-zis. O sa observati ca leitmotivul compozitiilor este apa, vazuta ca element al purificarii, al catharsys-ului si al unui botez psihologic, vazut ca o provocare esentiala. In compozitii se aduna elemente pline de incarcatura esoterica: vorbim de intunericul de dinaintea genezei, intunericul spiritual, focul, personajele cheie, vazute ca adevarati meastri ai cunoasterii si indrumatori ai personajului principal, sangele, sacrificiul, precum si valorile pervertite moral ale unei societati decazute. Sigur, toate sunt simplu de observat, dar vazute si revazute iti releva alte semnificatii, indurmandu-te catre semnificatiile intentionate ale maestrului.
Ce o sa mai observi in cadrele lui Scorsese, dincolo de grija pentru detalii si simboluri, este muzica pe care o emana cadrele. Este o muzica interna devastatoare, care te face sa plutesti laolalta cu p[ersonajele. Muzica nu vine neaparat din coloana sonora, ci tocmai din acea grija a impletirii simbolurilor, culorilor si cadraturilor.
In concluzie, "Shutter Island" e un film ce trebuie vazut. Nu neaparat pentru plotul lui, ci pentru cadrele lui Scorsese.TRebuie sa recunosc, gratia lui Scorsese este mult mai slefuita decat cea a lui Tarkovsky. Sigur, sunt doua curente diferite, insasi prin prisma provenientei lor. Dar simbolismul e la fel de pregnant, si la unul, si la altul. A lui Scorsese este mai teatral, insa.