Linistea costa scump

Linistea mea se cumpara, mai nou, pe bani grei. M-am dus zilele trecute sa imi refac provizia de liniste, asa cum fac la de fiecare data cand stocul incepe sa se devina rarefiat.Imi pregatisem angoasele si frustrarile spirituale, gata sa primesc lucrurile simple, care sa ma faca sa zambesc. Am stat la coada pentru fericirea-mi zilnica, iar cand am ajuns in fata Cerberul s-a uitat la mine furios, spunandu-mi ca, de data asta, trebuie sa dau bani. Altfel cum sa iasa pe profit toata afacerea cu zambete?M-am scormonit prin buzunare si i-am dat o bancnota de 100 lei. Am crezut ca e suficient pentru a primi inapoi credinta in lucruri simple si optimismul. Macar pentru 24 de ore sa le simt gustul din nou. CErberul mi-a luat banii si mi-a spus, la fel de furios, sa vin si maine, cu suma pe care am dat-o acum insutita.Se mai gandeste daca imi va reda zambetul, dar macar deranjul de a ma asculta sa i`l platesc. Umerii au coborat, pleostiti, ami jos decat ii stiam, iar gatul s-a infundat intre ei. Capul mi-era plecat, iar intoarcea catre drumul nefericirii s-a realizat intr-o simpla fractiune de secunda. M-am pricopsit, in schimb, cu un plus de orgoliu si cu o droaie de valori care se tin scai de mine. La ce bun?