Sunt fericita ca esti fericit!

Oricat de mult ai incerca sa scapi de destin..nu reusesti. Spune-i providenta, spune-i coincidenta, spune-i intamplare, pecetea ti-e pusa pe frunte din nastere si nu mai iese cu nimic din metodele inovatoare ale tehnologiei..nici macar cu o constiinta sau un subconstient bine definit. Am realizat asta astazi...cand mi-am spus odata in plus ca termenul de suflete pereche este uneori prost inteles si prost interpretat. Am si eu unul..un suflet pereche, pe care l-am crezut uitat multa vreme..pana cand l-am sunat azi si am reactivat conexiunile intre noi. Ne auzim rar..chiar foarte rar..cu atat mai rar..cu cat vietile noastre nu se intersecteaza decat de 3-4 ori pe an..si atunci cu munca. Dar a fost suficient pentru a ne face sa ne intelegem din priviri, din voce, din gesturi. Nu suntem nici cei mai buni prieteni, dar nu suntem nici necunoscuti. Cu toate astea, suntem suflete pereche. Ziceam mai inainte ca termenul e prost inteles. Cu siguranta, si am sa spun si de ce: un suflet pereche nu este neaparat acea jumatate cu ...care speri sa iti petreci si sa iti imparti toata viata. E doar acea jumatate care te completeaza pe tine..si te intelege, la un alt nivel decat cel verbal. E persoana cu care nu mai dialoghezi decat telepatic, e persoana pentru care te bucuri cu adevarat atunci cand auzi ca ESTE fericita, e persoana pentru care nu dezvolti acel sentiment al apartenentei...impuse de iubirea carnala. Sigur, conceptual, semnificatia include si iubire, dar iubirea se manifesta si ea diferit. Intre mine si el, perfectiunea deja a fost atinsa: nu suntem iubiti, nu suntem amanti..nu suntem nici macar buni prieteni, cum am mai spus. Suntem doar doua persoane, cu necesitati normale, care pana mai ieri alaltaieri vroiau cu disperare sa isi contruiasca viata si sa isi dez-altereze identitatea alienata. Cautam sensul nostru, pierzandu`ne in detalii si mancatorii. Numai ca..unul dintre noi..a trecut de etapa asta..si a gasit echilibrul. Celalalt e inca in cautare, aproape de destinatia finala. Nu ne asteptam reciproc, nici macar nu ne ajutam reciproc, pentru ca fiecare e convins ca celalalt e indeajuns de puternic incat sa tina piept tuturor. Si asa si este.