luni, 19 ianuarie 2009
"lovitura" sub centura
Dincolo de supararile si frustarile mele de peste zi, ma incearca un zambet. Dar unul micut, in coltul buzelor..abia sesizabil. Si ma incearca el asa cam de vreo 2 ore..de cand am ajuns acasa. Si asta pentru ca, pe drum, un distins domn de o vasrta venerabila mi-a facut cel mai frumos compliment de peste zi: "Mi-e dor de tine", mi-a zis.."si ..te rog..nu interpreta. Ajungi la un moment dat sa simti nevoia de a discuta cu cineva, pentru a-ti pune ideile cap la cap si pentru a-ti demonstra tu insuti ca nu esti nebun. De asta imi aduc aminte..in putinele clipe cand te vad. de discutiile noastre de atunci". Dupa care..m-a salutat...s-a intors si a plecat pufaind galant din tigara..exact asa cum si venise, de altfel. Nu exista explicatii...si sunt sigura ca orice explicatie ar fi de prisos, ar fi inutila. E una din acele situatii lasate in aer...in expectativa, pentru a spori curiozitatea celui care citeste. Oricant de mult as vrea sa detaliez..nu pot, pentru ca sentiment si simtaminte de acest fel cu greu pot fi descrise in cuvinte. Sunt mult prea ..profunde si complicate pentru a le pune ep un tapet virtual. DAr merita mentionate..ori de cate ori avem ocazia. Pentru ca genul asta de sentimente ne demonstreaza ca nu suntem masini si ca suntem capabili sa relationam si sa apreciem tot ceea ce se petrece in jurul nostru. And it did.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Imi aduce aminte de sufletul meu pereche de odinioara...noi eram ceva mai mult de atat si eram si foarte buni prieteni si cum ai zis si tu telepatia functiona perfect cand unul avea o problema celalalt suna sa vada ce s-a intamplat. din pacate mi-a fost dat sa il cunosc cand eram mica si cand nici unul nu a stiut sa aprecieze aceasta minune de a iti intalni sufletul pereche..asa ca usor, usor din cauza altor oameni adiacenti am ajuns sa ne pierdem in fum... stiu ca e undeva si ca azi cel putin e bine..stiu ca isi mai aduce amite de mine din cand in cand..stiu ca ii va fi bine :)
RăspundețiȘtergerede mult nu m-am mai gandit la el...ce frumos era cand ne vedeam dupa cateva luni si stateam de vb cate 7-8 ore..ce frumos era cand stiai ca ai pe cineva ca te intelege in orice nebunie de-a ta..pe cineva care gandeste ca tine si simte ca tine..dar asta e viatza..fruoasa sau cruda..si trebuie sa ne bucuram de tot ce avem si ce am avut:)