Solidaritatea nu inseamna sa stingi lumina!

Nu sunt in masura sa vorbesc despre durerea unui parinte care isi pierde copilul, ca urmare a neglijentei altora. Nu pot descrie nodul din gat si golul ce ii ramane in suflet, dar nici incetosarea care i se pune in fata ochilor. Nu pot judeca furia care ii acopera mintea si nici gesturile extreme de razbunare pe care le-ar putea face pentru a se elibera de amaraciunea ce-l impovareaza.
Dar va zic eu despre ce pot vorbi: despre campaniile de imagine care se nasc pe spatele suferintei unor parinti indoliati, care au uitat temporar pentru ce traiesc. Campanii de imagine ascunse in spatele unor intentii "nobile" de campanii sociale, de solidaritate umana. Mi-au ajuns pe la urechi asa zisele gesturi media de solidaritate cu parintii indoliati ai bebelusilor de la maternitatea Giulesti, care se traduc de fapt in publicitate cumulata pe un tronson si captare de puncte de audienta.
Totul, pus in forma triumfatoare a unui trend social si a unei pseudo-mobilizari, care il tine de fapt, pe ascultator timp de o ora pe acelasi post TV sau radio.
Prefer sa le ofer parintilor un umar pe care sa-si sprijine durerea sau sa le pun celor mici flori pe mormant, in timp ce vars o lacrima pentru durerea celor pe care i-au lasat in urma si inca una pentru inocenta lor platita scump. Asta daca vor fi inmormantati crestineste.
Asa ca, va rog sa ma scuzati, dar nu voi fi unul dintre cei care ingroasa punctele de audienta pentru o tv sau alta, pentru un radio sau altul. Nu ma regasesc in solidaritatea celor care vor "stinge lumina".