Mi-am promis ca nu ma mai uit la niciun jurnal de stiri de pe vreo televiziune romaneasca, dar am pacatuit. M-am abatut de la promisiunea sfanta..si acum stau si ma zgaiesc tamp in perete, gandindu-ma la halul in care au ajuns TV-urile din Ro. Nu sunt elitista, dar am admiratia scolii de peste ocean, care da peste nas tuturor in materie de profesionalism. Ce-i drept, nici britanicii nu sunt mai prejos, excelenta lor fiind in structuralitate si imbinare armonioasa de elemente, pentru a da notorietate unui brand(fie ca vorbim de tv, de moderatori, de show-uri).
Cand vine vorba insa de romani, ma apuca greata. Exceptiile exista cu siguranta, sunt mult prea putine..si in general exceptiile aduc cote de piata ridicate, puncte de audienta mari, continuitate si fidelizare. Asta e alta poveste insa.
Azi insa am facut greseala sa ma uit la alte stiri decat cele ale exceptiilor(nu ca exceptiile ar excela neaparat).
Pentru diversitate, am dat la Kanal D. Si de parca nu era suficient ca aveam pata pusa pe jurnalul lor de weekend, acum mi s-a pus pata si pe incercarea de jurnal de seara.Dar cumplit de rau.
Zic incercare pentru ca exact asta este. Macar OTV a avut bunul simt sa creeze un brand.Kanal D vine cu un amalgam de orice peste orice, ca intr-o salata ruseasca in care slanina pluteste printre bucatele de legume, suc de rosii si eventual 3 tipuri de carnati. Stii ca nu iti face bine daca o mananci, dar te uiti bulbucat la agitatia mortala din farfurie.
Sunt atat de inversunata pentru ca nu imi vine sa cred cum oameni cu experienta in tv pot sa scorneasca enormitati precum "Caravana de stiri", incercand sa reinventeze roata. Dragilor, ideea de ancora pentru stiri are o intreaga istorie in spate si se leaga de imobilitatea platoului si a crainicului, care construiesc identitatea vizuala a jurnalului.
Duci stirile in outdoor(preluand ideea de platou mobil de la emisiuni), ai rupt`o in fericire: totul se vede ca un kkt. Asa s-a vazut si in cazul Stirilor Kanal D. Soc si groaza era pupitrul scheletic la care statea C. Sabbagh, soc si groaza era soarele de apus care ii intra in ochi, soc si groaza clipboard-ul(care nu stiu ce rost avea), soc si groaza fantanile din spate, soc si groaza copiii care se balaceau in spate, soc si groaza cadrul general cu cei 2 oameni care stateau in zona delimitata si se uitau ca la circ. Evident, "soc si groaza" scris cu galben pe negru, ca am vazut ca asa se poarta, mai nou.
Pe langa socul si groaza de mai devreme, m-a mai lovit o boare: aceea a omniprezentei si omnipotentei lui C. Sabbagh: C. Sabbagh-reporter, C. Sabbagh- producator, C. Sabbagh-ancora, C. Sabbagh- voce din off. Nu, nu si iarasi nu!Parca m-as uita la televiziunea partidului, in care singurul care apare este tovarasu` al mare, care taie si spanzura. Faptul ca un om este foarte bun pe o anumita nisa, nu il face foarte bun pe toate nisele, ci ii faramiteaza atentia, ducandu`l la epuizare.
Si acum, cat se poate de serios, C. Sabbagh ca si ancora nu este o alegere foarte buna.E ca si cum l-ai pune pe Larry King sa prezinte stiri, mizand pe faptul ca e un brand. Pe langa faptul ca i-ai terminat brandul de tot, il poti aduce si intr-un derizoriu cumplit. Pentru a intari, a fi un moderator foarte bun nu te face crainic foarte bun(sau crainic) si vice versa.
Cu pata pusa si expusa acum, ma voi duce sa mai ascult ceva jazz. Sper ca nu il duc si pe asta outdoor si il pun pe Pitbull sa`l interpreteze.
c. sabbagh e un fel de Sergiu Nicolaescu. :))
RăspundețiȘtergereNu stiu cine a vandut reteta scenaografic ala Kanal, dar este jale!
@sly: am incercat sa ma abtin, zau!pana cand am vazut pupitrul.si soarele la apus.si fantanita din spate. si copiii jucandu-se in apa.si cadrul care nu avea legatura cu nimic.si conceptul de jurnal de stiri facut praf. cum cine a vandut-o...sabbagh!:))
RăspundețiȘtergere