Imi place cum se aude cuvantul "Ramona" din gura lui. Il pronunta apasat si usor isteric, cu un scrasnet de dinti abia sesizabil, in timp ce se uita adanc in ochii mei. Tonul vocii este atat de jos incat ma cutremur din toate incheieturile de la prima litera pe care o impinge cu limba, in afara gurii. Ma starneste si ma intriga, tocmai de aceea ii intru in joc. Se aude atat de bine, incat reactiile pe care mi le starneste sunt de tipuri animalice: primordiale si pline de pasiune care consuma.
Ii place ca lumea sa inteleaga ceea ce se ascunde dincolo de forma cuvintelor, dincolo de inertia si imobilitatea literelor. II place sa starneasca reactii, ii place sa intrige si sa incite. Iar asta este ceea ce avem in comun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.