Omul orchestra.Alex Baran

"Îmă" este noua lui porecla si probabil ca va ramane ceva timp cu ea, pentru ca inca mi se pare amuzant felul in care suna. Alex este el, Baran ca si completare, Piti pentru prieteni. Pentru mine, "îmă". Din cate imi aduc aminte, el este cel care si-a inventat propria porecla, incercand sa o rasfranga asupra-mi, drept pentru care am ajuns sa ne taraim unul pe celalalt verbal, intr-un mare exces de zel.
Despre Piti as putea sa zic multe, dar prefer sa zic putine. Pentru ca, in fond, sunt si lucruri care trebuie sa ramana dupa perdeaua sinceritatii si a transparentei. Piti e cel care dimineata, la 7, facea drifturi in Mamaia. E cel care m-a invatat ca rocku` nu e rau, iar combinatia rock-simfonic poate fi una de mare angajament. Piti e cel care urla si se calma, iar dupa spunea o gluma, pentru a destinde atmosfera. Este una dintre persoanele de la care am avut ce sa invat in materie de arta si muzica, atat cat s-au lipit de mine.
E un om pasionat, pasionat de muzica, pasionat de vioara, pasionat de TV, pasionat de radio, pasionat de femei frumoase. Fara a da in patima ultimelor.E o pasiune a contrastelor, dar care da, in final, un tot frumos, pe care doar cei care-l cunosc il apreciaza la adevarata valoare.
Cafelele, tigarile, energizantele si ticurile verbale le-am impartit impreuna dimineata, inainte de directuri. Dupa, mic dejunurile la Vlas si mult dupa alte cafele la terasele din Mamaia. Multe mai sunt, putine mai pot fi zise. "Îma" are si el un loc in inima mea mare.
..........................
Next in line: Este o ea. Ne cunoastem de 3 ani si continua sa ma minta ca nu stie ce e ala souvlaki. Nu ne vedem foarte des,ne auzim insa ori de cate ori putem.De vreo cateva luni, incercam sa ne sincronizam programele sa ne reunim nebunia.O las pe ea sa se ghiceasca singura.

Bocancei si bratarele.Andra

Cand o vezi pe Andra, vezi de fapt nebunia ta, reflectata in ochii ei. Cred ca este cel mai neastamparat om ce mi-a fost dat sa-l cunosc pana acum. Cu eternele bratari, cu eternele manute in vant si bocanceii de rigoare, Andra mi-a starnit frica prima data.Drept pentru care, intentia mea era sa o evit cat se poate de mult. Asta pana intr-o zi cand a...chitait. Atunci mi-am dat seama ca materialul din care suntem facute este acelasi, doar ca nuanta difera. Al meu negru..ai ei blond, roscat, negru, verde...mai exact, cameleonic.
Cu toate replicile ei dracoase, Andruta mi-a intrat la suflet foarte repede. Poate pentru ca gandeam la fel sau poate pentru ca ne unea ACEA nebunie. Dementa noastra este insa diferita si asa este si normal:ea are dementele ei, eu pe ale mele, dar se pare ca atunci cand dementele s-au intalnit, nu si-au dat in cap, ci au batut palma. Ceea ce este din nou bine pentru noi si de rau pentru creierii altora. Semanam foarte mult in nebunie si, dincolo de toate, este unul dintre oamenii de la care am avut ce sa invat.
Treptat, am ajuns sa o cunosc pe faptura gingasa ce mi-a rontait din urechi aproape 2 ani de zile, cu tipetele ei specifice si ticurile verbale dubios de originale(nu le-as putea reproduce, pentru ca si asa viata`mi este in pericol odata cu acest post).
Despre Vama, nopti pe drumuri si doamne-n alb, aventuri periculoase prin judet si cheile dobrogei, nici nu mai zic. Stie ea mai multe
Andra este unul dintre acei oameni care au ramas alaturi de mine in toate momentele:grindina, soare, viscol, zapada, soara, soare, soare.
In final, pe Andra poti ajunge sa o iubesti .Poate mai mult decat iubeste ea poezia si motoarelor(ca doar orice dementa are constrastele ei). La fel de repede, poti ajunge sa o urasti, daca treci cu usurinta peste ceea ce ii defineste nebunia si personalitate. Din fericire pentru mine, am ales prima varianta. Si nici n`avea cum sa fie altfel. Mi-e prea draga nebuna.
........................
Next in line: Cel al carui nume l-am rostit de prea putine ori.Sorbitor de cafea tarzie,pasionat de tot ce e bun si cu tendinte criptice. Mereu ironic si adulmecator de linisti sufletesti.

Un ADfel de festival

1 septembrie. 6 dimineata. Dupa o noapte in care m-am cinstit cu gin(in limita decentei), abia m-am ridicat din pat la ora la care gainile inca mai dorm. M-am dezobisnuit sa ma trezesc la ore matinale si nici nu prea imi era dor. Dar scopul era nobil si imi era dor de un trip la Bucuresti. ADfel era acolo, la Motoare. Asa ca m-am mobilizat. Cu ochelarii in mana, geanta pe umar si castile in urechi, am rupt usa de la MN la ora 8.20, cu numai 10 minute inainte de plecare. Luat roll up, luat premii, luat ustensile, luat copilasi si plecat. La ora 14.30 eram in Bucuresti, dupa o lunga serie de injuraturi si giratorii ratate.FLorin plecat, nimeni de la IQAds la Motoare. "Hai, ca`i bine! zic eu in timp ce iau suite de copilasi MN-iti cu mine". Trag aer de Buc in piept si incep sa urc scarile de la Motoare. Nu ca nu ar fi fost lift. Dar ma fascina arta urbana de pe pereti. Adica GRaffittiuri. Ajunsi sus, ne-a luat in primire Vlad. Instalarea si acomodarea au durat 15 minute. Dupa alte 15, a venit lumea sa "dea la cos". Ca doar asta era sloganul campaniei MN -Litoral Curat 2009.

Frisbeeurile si sepcile au inceput sa se imputineze pe masa noastra. Dar cel mai important era ca ideea noastra a prins si ca am reusit sa mobilizam lumea de la Motoare. Putin mai conta faptul ca de vreo 3 ori frisbeeurile erau sa imi secere bruma de cap pe care o mai aveam pe umeri.

Eram prea absorbita de faptul ca gasca era reintregita, nebunele erau complete, iar actiunea MN era pe val.

All in all, fain la ADfel, pacar ca nu am putut sa stau pe toata durata festivalului. Lasati, baieti, poate sambata!