Good money are made with bad money

Pierduta intr`un postmodernism sfasiat de semnificatii si depravat, actiunea romanului BANII dezvolta leitmotivuri cat de poate de actuale: banii, pornografia, rasturnarea valorilor, depravarea morala si mahmureala continua de dupa betiile cotidiene. Strans la inghesuiala de modernitate, John Self(un alter ego depravat si modern al autorului MARTIN AMIS) isi face loc prin gunoiul social cotidian, adaptandu-se din mers mecanismelor de functionare ale unei societati consumeriste. Este regizor de filme porno, activbeaza intr-o industrie care se ghideaza dupa reguli crude, dar generatoare de profituri imense. Jphn este impanzit de patima banilor, a caror grija nu o duce, dar de al caror snobism incearca sa se descotoroseasca rapid, ca de hainele ponosite pe care le are pe el. In BANII, totul este in antiteza si e plin de metafore, fie ca sunt sociale, fie ca sunt consumeriste, fie ca sunt legate de constructia personajelor in sine: Bogatia materiala a lui John(nume comun, ce il pierde in masa anonimatului uman)constrasteaza cu cea spirituala, gustul plin de placeri al banului contrasteaza cu hainele sleite si ponosite, universul luxos in care se invarte contrasteaza cu personalitatea lui si cu mediul depravat in care si-a dus existenta(si de a carui amprenta nu a reusit sa scape, de fapt). De fapt, cele doua alter egouri ale personalitatii autorului se confrunta in dialog, in actiunea romanului, conturand cmplexitatea unui anonim subjugat de placeri. Pasiunea, placerile, betiile si mahmureala devin elemente cheie aleromanului, elemente ce isi pun amprenta asupra vietii si asa haotice a lui John Self. Simbolistica numelui devine evidenta: JOhn lasa personajul sa se piarda intr-o masa anonima, un fel de John Doe al unei modernitati pe care nu o stapeste absolut deloc...iar Self vine sa completeze riguros arta poetica si narativa, descriind o latura a unei personalitati deja formate. Continua sondare interioara a lui John Self aminteste de o nevoie de confirmare a personalitatii, totusi, venita din necesitatea unei alinieri fata de standardele mediului din care face parte. Placerea urmaririi firului narativ e alimentata de viciile descrise in amanunt, de banalitatile cotidianului, in care se regaseste orice muritor avid de glorie si bani. ultimele doua devin constante, accentuand , de altfel un pattern al consumerismului, dus la extreme: Cine nu isi doreste faima si bani intr-o societate pangarita moral, in care circuitul banului devine esential? Selina, personajul feminin principal este la fel de contrastant ca si John Self. Este un amestec bizar de candoare, budoar, curvasarism, eleganta patentata a femeii intretinute. E un sablon imbunatatit, prototipul femeii-lipitoare, care se agata de gatul masculilor, pentru a atinge dezideratul, perfectiunea. In cateva cuvinte, BANII merita citita, fie si pentru mostrele porcoase, triviale, pornografice, pe alocuri, in care MARTIN AMIS alege sa isi coloreze universul depravat.

Unda verde la Transporter 3!

M-am lasat tarata sambata seara la cinema(cat de old fashioned suna, ar spune unii...si adevarul este pe undeva pe aproape, pentru ca nu vedeam placerea unui movies night, cand oricine ar putea sa faca acelasi lucru acasa, descarcand si uitandu`se la un film de pe un torrent, dar moca). La inceput, am fost putin sceptica...asta pentru ca 1 la mana, numele filmului(transporter 3) imi dadea deja targetul productiei(masculi avizi dupa bombite, batai si explozii)..iar pe de alta parte nici castingul nu mi se parea taman incantator. Asa ca ..am intrat cu o oarescare lehamite in sala, gandindu`ma ca..poate..totusi..voi gasi ceva interesant la care sa ma uit de-a lungul a n minute de film(cam greu, cand in sala era intuneric)..Incercam sa nu il ascult pe bogdan, care imi tot zicea ca actorul principal e crunt de bun si cu siguranta ochii mei vor fi ocupati atata amar de vreme, cat timp altii se vor uita la batai, masinute si bombite. Si..ca sa vezi!!! Cata dreptate a avut. La 5 minute dupa ce a inceput totul, mi-am dat seama ca a avut dreptate. Balutele incepusera sa curga incontrolabil in coltul gurii, la vederea distinsului frank martin(main character), dar si la modul de realizare al intregului filmului. Plot incredibil de bine pus la punct si cat de poate de simplu, ca si discurs..fara incarcaturi suplimentare, si asta pentru ca mesajul vizual l-a surclasat pe cel discursiv. Evident, semnatura lui luc besson are rolul ei aparte, pentru ca amprenta este indiscutabil..ACOLO. Cadraturile sunt perfecte, de la transuri, pana la sharfuri si plan detaliu, post productia impecabila, coloana sonora de mare efect. Plus ca product placementul este cat se poate de bine ancorat in plot. Mai multe detalii gasiti voi in trailerul pe care l-am atasat. There for, filmul e cu thumbs up pentru vizionare, ca si realizare. Pe mine, coloana sonora m-a dat pe spate, sincera sa fiu, combinata cu transurile, planurile generale si detaliile. Cunoscatorii stiu care este rezultatul montajului pe beaturile trackului.

CTV spune: karaoke-ok in Phoenix!

A inceput tarziu in noapte si s-a terminat dimineata devreme. Asa poate fi descrisa in cateva cuvinte seara de karaoke din Club Phoenix, care i-a adunat pe toti curajosii dornici sa isi incerce norocul la cantat. Seara a inceput in forta, in momentul in care cei de la CrossOVEr BAND(adica Dorin si Iulia) au anuntat ca lasa microfoanele deschise pentru cantat. Gheata a fost sparta..surpriza..chiar de un moderator CTV, si anume ALEXANDRU BARAN, care si-a descoperit odata in plus pasiunea pentru cantat..si implicit, pentru karaoke.Mai mult, acela a fost momentul care a declansat starea de revolutie muzicala in club PHOENIX din Constanta. Deodata, participantii au prins curaj si au inceput sa se inscrie la concursul organizat de CTV. Putin le-a pasat ca juriul, alcatuit numai din reprezentanti ai televiziunii, avea sa stea cu ochii pe ei toata seara. Chiar si asa, cei 4 “judecatori supremi ai serii”(ANDRA SECELEANU-producator CTV, LAVINIA LEONTE- realizator AUTOGRAPF, ALEXANDRU MORARU- crainic TV si LIVIU DIDILESCU- reporter CTV) au fost un juriu atipic: pusi pe sotii si mereu cu zambetul pe buze. Data fiind concurenta, celor 4 le-a fost greu s aleaga castigatorii serii, drept pentru care au hotarat sa ii chinuie vocal pe doi dintre cei care s-au incumetat sa se urce pe scena. Batalia a fost apriga, iar in urma ei castigator oficial a fost o tanara domnisoara, aplaudata incontinuu de toti cei prezenti la Seara de Karaoke din Club Phoenix. “Atmosfera este incredibila. Eu vin de fiecare data la serile de karaoke, oriunde s-ar organiza ele. Din punctul acesta de vedere, pot sa ma declar un adevarat fan al evenimentelor de acest fel. Cu toate ca am venit aici pe fuga, pentru ca doar ce am terminat de prezentat jurnalele de stiri, nu pot decat sa ma bucur ca sunt inconjurata de colegii si prietenii de la CTV”, a declarat ALEXANDRA MALACHI, crainic CTV.
Spre finalul serii, atmosfera s-a destins la maxim, iar lumea s-a ridicat in picioare pentru a tine isonul la cantat celor doi de la CrossOver Band. De data aceasta, catalizatorul fericirii nu a fost bautura, ci mai mult bucuria de a face parte din aceeasi comunitate: aceea a participantilor la Karaoke. Pentru nimeni nu a contat faptul ca evenimentul a inceput cu o ora mai tarziu decat ora inscrisa pe afis: important este ca au reusit sa se simta bine si sa faca dovada calitatilor lor vocale.

4-3-2 primeste 10!

O realitatea care doare. O realitate care deranjeaza. Cu toate astea, e realitatea Romaniei de dinainte de 1989. Asta ar fi, in doar trei fraze, chintesenta unui film romanesc de prima mana. Si Cristian Mungiu a reusit sa faca asta. Mai cu un buget redus, mai cu actori de care nu prea auzise nimeni pana la el, dar a reusit. Iar pentru asta, il felicit si ii dau si un 10! Ce-i drept, cam deranjeaza putin cadrele largi pe care le foloseste, dar sunt extrem de bine dozate si practic, ele dau si mai multa savoare intregii pelicule. Si ca sa nu ma indepartez prea mult de la subiect, o sa mai zic doar atat: ideea de baza de la care porneste intregul film este experienta nefericita a unei studente, fortate sa faca avort in plin regim comunist. Pentru cei din 2008, poate ca problema nu ar fi atat de drastica, dar in 1987 practicile de acest tip erau vehement contestate de societate. Vorbim de o perioada in care Ceausescu decretase inmultirea populatiei si obliga fiecare familie sa aiba mai mult de un copil. Drama Gabitei, personajul principal(pe care Laura Vasiliu il contureaza atat de bine) este de fapt, drama oricarei tinere puse in aceasta situatie: Studenta, fara prea multi bani, ducandu-si existenta intr-un camin ca oricare altul, devine propriul sau dusman. Groaza si teama, la fel de bine ca frica si ignoranta, o aduc in disperarea de a scapa de surplus printr-o procedura binecunoscuta, practicata la ... negru: celebra sonda. Cazul ei devine, prin extrapolare unul social, iar problema devine o problema de imagine, un stigmat, de care Romania inca mai incearca sa scape in ochii europenilor. Situatia devine si mai tragica in momentul in care Gabitza o implica si pe o prietena in drama personala. Genialul filmului nu provine neaparat din drama personala a Gabitzei sau drama unei intregi natiuni, ci din modul in care aceasta e pusa in aplicare, de la discurs, pana la cadre si chiar obiecte. Fiecare lucru din cadru, fiecare cuvant, gest, haina, iti trezeste o amintire, iti declanseaza o reactie, ce te face sa te identifici cu o drama de care esti, practic, straina...dar care devine a ta prin empatie. Mare lucru! Nu ma gandeam ca voi fi vreodata pusa in situatia de a trece prin ceea ce trece un personaj. Mungiu a mizat foarte bine pe discurs si pe o totala ignoranta informativa a acelei perioade si a transformat-o intr-o problema ce ar putea fi ar oricaruia dintre noi. E simplu..atat de simplu, in genialitatea lui, incat nu are rost sa mai dau detalii. Stric savoarea filmului, deopotriva realist si simbolic! Dau un 10 pentru 4-3-2 si modul in care mi-a zburlit pielea!

Prevestesc ce n-a prevestit Culianu

Nu stim cine e Culianu. Recunosc, in toata ipocrizia mea a nu stiam cine e. Auzisem cate ceva despre el, dar nu aveam nici cea mai mia idee ca fusese disident roman stabilit in State.Cu atat mai mult cu cat nu stiam ca fusese invatacelul lui Eliade, pe care reusise sa il depaseasca. Abia cand am citit PREVESTIREA lui Gatti, mi-am dat seama ca sunt multe lucruri pe care nu le stiu despre acest minunat Culianu. A fost ucis in 1991, chiar in baia universittii unde activa ca profesor. Cazul a fost imediat clasat de politisti, asta dupa ce CIA se dovedise a fi foarte interesati de tot ceea ce inseamna munca si informatiile secrete detinute de Culianu. PREVESTIREA e un demers jurnalistic pus in replici si regizat narativ ca la carte. Roman fiind, nu am putut sa nu imi ridic sprancenele cand am citit, si asta pentru ca romanul in sine e un adevarat dictionar ocult, ce releva pana si relatiile dubioase dintre CIA si Securitatea din Romania. Parca intri in o cu totul si cu totul alta lume, in care toate mecanismele de manipulare la care nu aveai acces ti se dezvaluie pe rand. Vorbesc aici de faptul ca CIA pregatea asa zisii Kamikaze pentru razboiul sfant, doar pentru a alunga Rusia din Afganistan. Ce e si mai interesant e faptul ca pentru a nu fi compromisi agentii CIA, s-a recurs la cei din Securitatea romaneasca. Mai mult, armele bacteriologice detinute de URSS si experientele cu antrax modificat genetic pe care le-au facut sau intentionau sa le faca asupra celor din Serbia au fost scoase la iveala tot printr-un demers jurnalistic curajos. Cine credea ca Marele Mar(New York) este o lume a perfectiunii intruchipate, il rog sa se gandeasca din nou, si asta pentru ca PREVESTIREA descrie cu lux de amanunte o lume inversa decat cea a opulentei materiale. O lume in care totul este pe dos, o lume structurata tot ierarhic, dar care se conduce dupa totul si cu totul alte reguli. Vorbesc despre maruntiele NY, despre viata din cele 7 niveluri sub metroul new yorkez, o viata in care gruparile oculte si practicile inecstuaose exista. Nu recomand cartea puritanilor si naivilor, care inca mai fac analize de suprafata asupra a tot ceea ce se intampla acum la nivelul raporturilor politice, econimomice si sociale. Ar fi un soc prea mare. Si , by the way, dca nu stii ca Antonescu, marele maresal a avut urmasi, cartea asta iti deschide nopi perspective. O carte in care genocidul, fasitatea, lupta pentru interese si putere este mai pregnanta ca oricand. In fapt, asta e realittea, pe care numai putini reusesc sa o desluseasca. O lume in care nimic nu este exclus, dar totul e permis.

Pus pe chill out

For all the chill out lovers out there, am ceva pentru voi. Am descoperit recent un grup de indivizi care ar putea poza in ipostaza de guru in domeniu> Sweet coffee. Un amestec ciudat..de beaturi, de chill out..cu jazz si soul, cu trackuri ale caror titluri sunt cat de poate de ...romantioase si de generatoare de sensuri: Ghosts in your head, Naked City, Head over heels, care au un efect cat se poate de revigorant pentru psihic, dupa un heavy dns sau un minimal tehnizat la maxim. Mi-as bea cafeaua in fiecare dimineata pe ritmurile Sweet coffee. Enjoy!

Brit o da in bara!

"Leaked" sau pentru cei care nu prea sunt la curent cu noutatile de prin muzica,o metafora pentru noul album labelled Britney Spears. Nu stiu ce label mai e Brit la ora actuala, avand in vedere her downs, mai degraba, decat ups, dar ideea este ca a lovit piata cu un nou album. Daca e si ultim, ramane de vazut. Sa ma limitez totusi la "scursura" de album a artistei, care dintr`o coincidenta mai mult decat neinsipirata si-a facut loc pe piata de profil cu un album cu titlu cat de poate de sugestiv pentru situatia ei de artist si fosta diva. ..din nou, cunoscatorii stiu. Mi-ar trebui mult prea mult timp de gandire pentru a defini albumul, ca stil muzical abordat, asa ca ma voi rezuma la a-l defini in doar cateva cuvinte, pentru a fi cat mai scurta:e un amestec ciudat de 80`s pop, cu stilul Gwen si un electro pueril, asta daca nu punem la socoteala vocea pitigaiata si adolescentina a artistei(de la prelucrarile exagerate, evident). Personal, nu am gasit interesant decat track`ul Gimme more, care suna destul de ok pentru cerintele de pe piata. Restul de track`uri sunt total lipsite de interes, feeling si ceva catchy, dar sunt la fel de bine "cantate" cum au fost si pana acum. La vreo doua dintre ele, vocea lui Brit devine destul de pitigaiata si o aduce pe aceasta in anii de inceput , in care inocenta se manifesta vocal. Nu e chiar foarte inspirata alegerea, avand in vedere maturitatea ei ca artist, pe care deja ar trebui sa o afiseze. Asa ca, daca ar fi sa gasesc un adjectiv pentru albumul ei ar fi ..dar, mai bine sa nu ma pronunt. Juvenil ar fi primul cuvant care imi vine in minte.