4-3-2 primeste 10!

O realitatea care doare. O realitate care deranjeaza. Cu toate astea, e realitatea Romaniei de dinainte de 1989. Asta ar fi, in doar trei fraze, chintesenta unui film romanesc de prima mana. Si Cristian Mungiu a reusit sa faca asta. Mai cu un buget redus, mai cu actori de care nu prea auzise nimeni pana la el, dar a reusit. Iar pentru asta, il felicit si ii dau si un 10! Ce-i drept, cam deranjeaza putin cadrele largi pe care le foloseste, dar sunt extrem de bine dozate si practic, ele dau si mai multa savoare intregii pelicule. Si ca sa nu ma indepartez prea mult de la subiect, o sa mai zic doar atat: ideea de baza de la care porneste intregul film este experienta nefericita a unei studente, fortate sa faca avort in plin regim comunist. Pentru cei din 2008, poate ca problema nu ar fi atat de drastica, dar in 1987 practicile de acest tip erau vehement contestate de societate. Vorbim de o perioada in care Ceausescu decretase inmultirea populatiei si obliga fiecare familie sa aiba mai mult de un copil. Drama Gabitei, personajul principal(pe care Laura Vasiliu il contureaza atat de bine) este de fapt, drama oricarei tinere puse in aceasta situatie: Studenta, fara prea multi bani, ducandu-si existenta intr-un camin ca oricare altul, devine propriul sau dusman. Groaza si teama, la fel de bine ca frica si ignoranta, o aduc in disperarea de a scapa de surplus printr-o procedura binecunoscuta, practicata la ... negru: celebra sonda. Cazul ei devine, prin extrapolare unul social, iar problema devine o problema de imagine, un stigmat, de care Romania inca mai incearca sa scape in ochii europenilor. Situatia devine si mai tragica in momentul in care Gabitza o implica si pe o prietena in drama personala. Genialul filmului nu provine neaparat din drama personala a Gabitzei sau drama unei intregi natiuni, ci din modul in care aceasta e pusa in aplicare, de la discurs, pana la cadre si chiar obiecte. Fiecare lucru din cadru, fiecare cuvant, gest, haina, iti trezeste o amintire, iti declanseaza o reactie, ce te face sa te identifici cu o drama de care esti, practic, straina...dar care devine a ta prin empatie. Mare lucru! Nu ma gandeam ca voi fi vreodata pusa in situatia de a trece prin ceea ce trece un personaj. Mungiu a mizat foarte bine pe discurs si pe o totala ignoranta informativa a acelei perioade si a transformat-o intr-o problema ce ar putea fi ar oricaruia dintre noi. E simplu..atat de simplu, in genialitatea lui, incat nu are rost sa mai dau detalii. Stric savoarea filmului, deopotriva realist si simbolic! Dau un 10 pentru 4-3-2 si modul in care mi-a zburlit pielea!