Nostalgia...

Ma rascoleste mirosul lui..dar si intrebarile stupide pe care poate sa mi le puna. Ma rascoleste privirea lui, care trece prin mine si se opreste asupra unui punct fix. Ma rascoleste zambetul lui si vocea profund radiofonica pe care o are. DAr.. mai presus de toate, ma rascoleste faptul ca l-am vazut. A fost una din acele intalniri care iti trezesc amintiri...dar iti si redau starea de liniste de care ai nevoie, numai la gandul amintirilor pe care ti le rascoleste. Nu as putea zice ca suntem f buni prieteni, suntem simpli amici,pe care destinul ii mai arunca in aceeasi oala la intervale regulate de timp. Atunci realizam ca avem multe sa ne spunem, pentru ca si la prima intalnire parea ca ne stim de o viata. Nu e vorba de sentimente, nu e vorba de obsesii, ci doar de simple momente de liniste retraite prin amintiri. Poate si de aia fiecare reintalnire este traita intens, atat cat ne permite timpul. Azi a fost la fel..am reusit sa concentram f multe idei, in doar jumatate de ora de discutii. Si am relizat ca genul asta de oameni imi plac. Oamenii care stiu cum sa arate ca le pasa de cel din fata lor, chiar si atunci cand se vad o data pe an. E de ajuns, daca stii sa gestionezi bine situatia. Partea care m-a amuzat cel mai tare a fost o intrebare de-a lui: Ai prieten? Ca te stiam intr-o relatie foarte serioasa, impresia asta mi-ai lasat-o ultimele luni. M-am uitat urat la el si i-am zis ca e ciudat. Dar..cu toate astea.. nu m-am putut abtine sa nu rad si sa ii marturisesc sincer ca nimeni nu mi-ar putea suporta toanele pentru mai mult de cateva luni. Asta e adevarul, iar el o stie prea bine, ca mi le-a suportat o seara intreaga , aproape de mare. Nu il mai urasc acum, cu toate ca el asta crede.I addore u, Grigule!