Te-as palmui!

Sunt tare curioasa sa aflu care sunt prietenii aia care imi comenteaza pe blog ca am uitat de ei. Dupa comentariul pe care l-au lasat in prietenia si intentia lor de a semnala niste probleme, trag o singura concluzie: bine ca am renuntat la prietenia lor! Mi-e greu sa cred ca cineva care nu imi apreciaza eforturile mi se poate numi prieten. Stii ce ma intreb acum, prietene? Ma intreb din ce grupari de interese fac parte acesti prieteni care indraznesc sa faca comentarii despre munca mea, accentuand o realitate pe care multi o stiu, putini reusesc sa o inteleaga. In gratiosul lor gest de a-mi zice ca am uitat de ei, puteau sa imi lase si numele..sau chiar mai mult, puteau sa imi dea un telefon sa imi zica tocmai cat de nesimtita sunt... sau puteau sa vina in redactie sa imi spuna in fata impresiilor lor despre mine, in timp ce imi faceau morala ca fumez. Nu vad rostul comentariilor pe blog, din momentul in care iminenta unei intalniri fata in fata e zilnica. Asa ca dragilor asa zisi prieteni, ma dezbar de voi..duceti`va pe pustiu cu ale voastre comentarii penibile! Vedeti`va de treburile voastre si de ceilalti prieteni, ca noi niciodata nu am fostdupa cate a demonstrat-o comentariul vostru!
PS: Din bun simt, am dat reject la comentariul vostru. Poate asa o sa va dati seama ca unele lucruri se zic fata in fata, cu atat mai mult in conditiile in care lucram in acelasi loc!