Liciu+Mircea+Mihai

A fost ziua lui Mircea ieri. Si m-am gandit ca as putea sa imi spal putin pacatele anterioare si sa fac un gest cat se poate de prietenesc(ca tot am uitat de ziua mai tuturor prietenilor anul asta) si sa ma duc sa il vad, la Berlin..sa ii zic personal LA MULTI ANI si sa il pup. Asa ca dupa munca,m-am urcat in masina si am gonit pana acolo. Ai mei(cei trei de la rasarit), adica Mircea, cu Liviu si cu Mihai erau plecati. Asa ca, strangand din dinti, am pus mana pe telefon si am inceput sa ii sun pe toti. Intr-un final, i-am vazut ca vin..insirati pe strada. M-am simtit mai bine ca am reusit sa ajung sa ii zic La multi ani, nu stiu cat a insemnat pentru el, dar pentru mine a insemnat enorm. Cu atat mai mult cu cat l-am vazut si pe baietelul Liciu, pe care nu il mai vazusem de ceva timp. Surpriza a fost insa Mihai, pe care l-am vazut ieri pentru prima oara,desi mai schimbaseram ceva vorbe pe mess. A fost o reala placere sa il vad, sa vorbesc cu el..si sa imi dau seama ca este un om care merita toata atentia. Ma asteptam sa fie altfel, recunosc...dar mi-a smuls cateva zambete in decurs de o ora. Discutii simple, despre lucruri simple si aparent banale, pe care le-am savurat insa din plin. Pacat ca nu l-am si auzit punand muzica. Eh..next time!