Alti ochi

Exista momente care te scot din letargie, iti trag doua suturi in cur si iti deschid ochii catre o noua zi. Sunt destul de rare momentele astea, dar atat de puternice, incat fac praf tot ce inseamna  sablon si tipar, anihiland orice lipsa de senzatia pe care o aveai pana atunci. Daca ar putea sa dea mai tare, probabil ca te-ar lasa si cu vanatai, in incercarea lor de a te readuce pe drumul bun.

Va asteptati ca dupa scurta introducere sa va spun ca, de fapt, si eu am trecut printr-un moment din asta care mi-a deschis ochii si m-a dat cu capu` de toti peretii camerei, smucindu-mi neuronii din adormirea lor preacinstita.

 As vrea sa va zic ca da, insa mi-am dat seama ca eu construisem momentul demult si ma tot pregateam sa il infrunt, de parca ar fi fost cea mai mare provocare ce mi-a iesit vreodata in cale. In idiotenia mea insa, refuzam sa trec prin focul purificator al provocarii, continuand sa ma gandesc la cat de tare va arde focul ala nenorocit.   Dar am facut un pas si mi-am dat seama ca nu e atat de rau. 

Trecuta dincolo, pot insa sa privesc inceputul unei zile cu alti ochi. Cati dintre voi pot sa faca asta?

Fericire`n curu` gol

Cumva, in tot egoismul meu, reusesc sa ma bucur de fericirile altora...de fiecare telefon pe care-l primesc si de fiecare declaratie sincera pe care un prieten mi-o face despre viitoarea lui jumatate. E frumoasa fericirea asta. Atat de frumoasa, incat mai ca mi-as dori sa o cumpar si eu la prima ora, dimineata, de la magazinul din colt. Dar nu o gasesc decat rar inspre niciodata.
Vanzatoarea de la buticul prafuit mi-a spus de fiecare data ca vin prea tarziu si ca ratiile se termina cu mult inaintea mea. Oamenii cumpara mult, cumpara ca termitele si macina la fel fericirile pe care le iau contracost. "Ma mir cum de nu intra-n diabet", imi spune tot ea, ranjind stirb. Dau din umeri si zambesc stramb, aproape la fel de stramb ca cei doi ochi care par a se uita tamp la mine, din spatele ochelarilor ei.
Eu n-am gasit fericire in nicio zi. Poate nu oi cauta la magazinul la care trebuie sau poate trebuie doar sa astept noul stoc de fericire diluata din pricine de crize(economice, valutare, de nervi). Vanzatoarea mi-a zis ca il primesc saptamanal, dar pentru ca ma stie,  imi poate face rost  de fericire si la negru, e ultima moda in materie de fericiri. Ea ti-o da mai ieftin, tu te prefaci a o trai la fel de intens. E un fel de relatie din aia in care minciuna devine un adevar consimit, ca asa cer conventiile. Dar pe nimeni nu deranjeaza asta. Ajunge doar sa prizezi putin din ea si sa doresti sa o ai pentru toata viata in fiecare dimineata, la prima ora sau la ore tarzii in noapte.
Fericirea mea insa m-a parasit pentru altul. Sau alta. Mereu am stiut-o bisexuala. Am chemat-o inapoi, dar mi-a zis ca nu mai e a mea si  ca nu ma vrea inapoi. Asa ca am ramas cu egoismul meu altruist, singuri cuc in infinitatea de idei. E smechera fericirea asta insa. E un fel de curva deghizata, care iti suceste mintile si te face de bani, lasandu-te dupa in curul gol.
Tu insa ai fi si mai smecher daca ti-ai da seama ca in fiecare dimineata te trezesti cu ea, iar noaptea ea se despoaie langa tine, facandu-te sa iti pierzi mintile de placere. Daca ti-ai da si urdorile de mahmureala de la ochi, probabil ai putea sa o vezi mai bine. Dar este frumos sa fii orb. Te absolva de orice vina.
`te`m`as in magazinele astea de cartier! Tare as fi coborat acum sa`mi cumpar vreo doua grame de fericire pe paine. 

Ermetic despre fildes

Inspir si expir sacadat, fara a simti nici macar un strop de placere. Fac asta doar pentru ca este nevoie, doar pentru ca sunt fortata.O singura sincopa si s-a dus totul: ganduri, sperante, emotii, sentimente, vise plasmuite pe ascuns. Un singur aer tras dincolo de linia rosie si totul devine prapastie. Un hau al imaginatiei si al scenariilor sumbre, care ma imping din nou inspre cenusiul cotidianului.
Nu-mi plac limitele, dar mi le impun. Cum altfel sa-mi pot educa simturile, cum sa le pot domestici astfel incat sa nu ceara mai mult decat cere majoritatea? As vrea sa le pun un calus si sa le domin pana la epuizare, doar-doar si-or uita nazuintele de fildes si s-or cobori la modestia perceptiei comune. Mi-ar placea sa le vad atat de anihilate, incat sa pot face ce vreau din ele: sa le musc, sa le scuip sau sa le mangai pe cap dupa ce mi-au inghitit atata amar de nervi. Nu am taria sa le tai din elan insa. Le las sa isi forteze limitele de fiecare data, pentru a se intoarce cu ochii si picioarele invinetite in fiecare seara.
 Fildesul nu este pentru toata lumea, iar neintelesii trebuie sa se inteleaga pe ei insisi inainte de a porni la drum. Transformarea se produce abia dupa.



. 

Industria Gaga- short online approach

Sa fie clar de la bun inceput. Nu ma declar fan infocat Lady Gaga sau un "little monster" , cum le place adulatorilor Germanottei sa isi zica.  Dar sunt un fan al produsului GAGA si al marketarii lui. Pentru ca iti trebuie talent, munca si pasiune sa ridici din nimic un asemenea  megalit de produs bani intr-un timp groaznic de scurt.
O sa imi spuneti ca la banii investiti de Gaga in promovare, era imposibil sa fie altcumva. Total eronat, va zic! Banii pot cumpara oameni, dar nu pot perfectiona neaparat oamenii respectivi pentru a-i transforma in lideri de branch actions pe anumite segmente.
Revenind, produsul Gaga este un impresionant fenomen de marketing, cu precadere pe online. A luat-o demult pe Madonna si l-a batut si pe Ashton Kutcher la fund pe parte de FB si Twitter. The Haus of Gaga se pricepe si se pricepe chiar foarte bine. Atat de bine, incat a fost suficient sa imi arunc ochii doar 3 minute pe contul de FB al Gaga pentru a empatiza cu produsul pop/dance(BTW, ati vazut cati fani are?). Am facut un scroll pe posturile de FB si trebuie sa recunosc ca nu am gasit niciun defect de comunicare: totul e transparent si atent construit, incat iti da iluzia ca the Gaga e "una de-a ta", din cartier. Mesajele sunt people oriented si atat de "familiare" ca si constructie, incat manipuleaza instant. Dar manipuleaza frumos.
Si asta e doar o mica parte din industria Gaga. Asa ca nu vreau sa mai aud comentarii despre Gaga. Momentan, este cel mai tare produs pe care putea sa il creeze piata muzicala.

Departe de lumina dezlantuita

Iepurele mi-a adus exact ceea ce nu aveam nevoie si de care nu-mi era dor. Iar "ceea ce-ul" asta este nelinistea si dorinta crunta de a fugi departe. Motivele inca imi sunt straine, vad si simt doar ca toate se declanseaza din senin, continua din inertie si se sfarsesc prost. Nu mi-as dori sa cataloghez(inca) totul ca fiind sortit pierzaniei, dar asta pare a fi una dintre blagoslovirile aduse de februarie: prietenii imi sunt putini, creierii imi sunt departe, dezgustul este la mare pret, iar nemultumirea...o, nemultumirea!..de s-ar fi inventat vreun indice cantitativ care sa o masoare!
Zilnic, semnele Apocalipsei mi se arata clar, apasand pe creierii  mei pana nu demult (i)luminati. Greutatea nelinistilor apasa atat de tare incat non sensul devine zdrobitor, culorile palesc, iar logica dispare ca prin miracol. Comparatiile susura, regretele nu contenesc, amintirile unei tinereti nu demult pierdute ma bantuie ingrozitor. Capul nu mi se poate echilibra pe gatul firav si balabane de dimineata pana seara. In el, nu zangane nimic altceva decat sufletul, inima si fericirile trecute.
Se pare ca nu reusesc sa trec de zidul impenetrabil  al fericirii si linistii, lovindu-ma incontinuu cu acel cap greoi de oprelistile de fier ale zidului imens din fata-mi. Nu-mi dau seama daca eu sunt de vina pentru ca nu vad dincolo de el sau oricine altcineva, care se afla dincolo de el si se amuza copios de pe urma farsei pe care mi-o joaca. Gandurile imi alearga dintr-o parte in alta, haotic, iar eu nici macar ca o sa le prind in zbor nu mai indraznesc sa sper. E prea tarziu.Am obosit sa alerg, sa sper si sa ating incerc sa ating perfectiunea.
Nimic nu ma mai incanta, iar pesterile simt ca ma cheama in intunericul lor. Lumina ma irita si ma epuizeaza atat de repede, incat nici nu merita osteneala sa ma mai intorc catre ea. Mi-as dori sa pot sa ma retrag in adancul padurilor si sa las natura sa isi urmeze cursul, in protectia linistii si a intunericului.  Locul mi-l gasesc atat de greu, iar imediat cum il gasesc, devine pricinos. Atat de pricinos, incat ajung sa il detesc imediat ce l-am intinat cu paganismul meu.
Poate ca va veni si vremea linistii. Inca incerc sa ma dumiresc de scopul penitentei  pe care o indur. Sa speram numai ca nu mi-o induc singura. Stiu ca sunt si altii ca mine, ma linistesc gandindu`ma ca scapam impreuna din asta. La un moment dat.