Cand viata iti da lamai...savureaza`le!

Lucrurile simple ma fac sa zambesc. Intotdeauna. Pur si simplu, nu ma pot abtine. Astazi, mi-am dat seama ca imi iubesc orasul. Iubesc Constanta, cu toti fandositii ei si copiii de bani gata, dar iubesc Constanta vara..si Mamaia, la fel. Am trecut pe langa Tan Tan azi si am avut un sentiment atat de..varatic si de greu de explicat in cuvinte cum rar mi se intampla. Am vazut canapelele albe si toate curtains`urile la fel de albe ca si vara trecuta, muzica la fel de pe gustul meu si atmosfera cat de poate de chill out. Am strigat in gand un Evrika..de parca descoperisem cel mai mare mister al lumii, care statea fix langa mine. De la Tan Tan am ajuns pe undeva pe langa, unde am redescoperit, din nou, cat de stupid si relaxant e sa te dai in..balansoar. FAra Internet, fara messenger, fara telefon...uitasem cum e sa traiesti asa. Si, la un moment dat, vad o mogaldeata mica langa mine care impingea un carucior..al lui...si ma intrebam...cat de lipsit de griji trebuie sa fie si cat de fericit in inocenta lui ca face un lucru atat de mare. El nu are nevoie de telefon, de internet sau alte mijloace pentru a fi fericit. Pe el, singurul lucru care ii smulge un zambet stirb e carutzul ala pe care il impinge. Frumos, mi-am zis, si am ramas pe ganduri...gandindu`ma, fuck! Cat de bine e sa stai..sa te uiti la mare, in liniste, fara sa te deranjeze nimeni, (cu exceptia stiucii, care era langa mine..va zic alta data cine e stiuca), cu soarele in spate, marea in fata si multa...LINISTE. O placere nevinovata, dar care creeaza dependenta. La fel ca si grandomania arhitecturala a Kristalului, la fel ca si paiele de la Cucaracha, la fel ca si metalul de la La mania. Toate astea isi pun amprenta, mai ales cand realizezi cat de binele cunosti si cat de ..acasa..le consideri. Uite cat de simplu poate fi un om fericit! Oare de ce nu le gasim in fiecare zi sau nu ne facem timp sa ne regasim, odata in plus in ele?