Suspine de vara

Am dat ieri peste doi pustani. Nimic special pana acum. Doi pustani, ca oricare altii, micuti, inocenti, adunati in gasti sa mearga la plaja. Chiar slabuti si usor suferinzi a inanitie, cu gura stirba si ochelari de vedere, intr-un prototip etern al tanarului viitor tocilar. Am stat si i-am analizat ceva timp, de la gesturi, pana la ocheadele care si le trageau. Erau un baietel si o fetita, la fel de rusinosi amandoi, dar atat de hilari din simplul motiv ca incercau cu disperare sa isi intalneasca privirile. S-au chinuit vreo cateva minute, pana cand fetitza cu 2 coditze si-a dat seama ca il poate juca pe degete pe baietel..asa ca si`a pus doua degete pe barbie si a deschis ofensiva: a inceput sa se uite fix la el, fara a i se clinti nici macar un muschi pe fata.La un noment dat..si-a aplecat putin barbia, pentru a-l strapunge cu ochii ei albastri pe tanarul domn din fatza ei. ...Care..in mod absolut normal..s-a inrosit tot si a inceput sa rada..ca nu stia ce sa faca..daca sa ii raspunda la fel sau sa isi plece privirea. Jocul le-a fost intrerupt insa, cand baietelul a coborat din 100 si a luat drumul paralel cu soseaua. Fetitza a ramas uitandu`se lung dupa el si chicotind cu prietena mai voluminoasa de pe scaunul de langa ea.