Vidul de real

Am stari si stari. Stari in care imi vine sa urlu de nervi, stari in care plang de fericire, stari in care regret, stari in care ma simt singura, toate intr`o insiruire tampita si lipsita de logica. Ma trezesc spunand lucruri cretine, facand gesturi pe care stiam ca nu le fac, gandindu`ma ca sunt o ratata, cand stiu ca nu e asa..plangand pentru chestii pe care in mod normal nu as da doi bani. Ma trezesc urand lumea si un simplu zambet ma face sa imi ies din fire. Un singur cuvant ma scoate din dezolare, pentru ca tot un cuvant sa imi arunce din haul din care tocmai am iesit si ma intreb...Cine sunt si ce naiba caut eu aici? Am crezut pana acum ca am probleme si crize de identitate si ca sunt...o oaresicare ciudata, lipsita de personalitate, care se pierde in amalgamul existential. Dar nu..cica se numeste Vid de real..si vorbesc foarte serios. Cum s-ar defini toate boala asta simptomatica, dependenta de tehnologizare..foarte simplu- pierderea unui sir logic al evenimentelor si impresia ultima ca traiesti in afara ta, fara a recunoaste nimic din ce faci si din ce zici, constient..totodata de realitatea spuselor tale. E, mai bine zis, o disfunctie sociala, cauzata de stres, de cotidian, de monotonie, de internet..de toate la un loc, pe care o resimt multi. Si de parca nu era de ajuns, am mai primit o bomba..din cercetari. Exista si alta boala complementara, pierderea termica a afectului, tendinta de a considera oamenii niste obiecte, niste artefacte, niste intstrumente care te ajuta sa atingi un scop. Numai tampenii invat la facultatea asta!
Maybe this is why the world is so fucked up!!
Ps. There is no remedy, daca va gandeati la asta...