Intro...specție de stradă(Editorial CRONICI TOMITANE)

De vreo 10 minute, tot șterg și scriu din nou(slavă domnului că nu scriu pe foaie, că aș fi nenorocit-o până acum!). Nu știu cum să încep! Deși fac asta de 4 ani încontinuu. Nu mi-e greu să scriu. Nu mi-e greu să aberez, pentru că am făcut-o de prea multe ori pentru a mă ”rușina” acum de voi. Mi-e greu să scriu optimist, pentru că sunt foarte critică din fire și risc să o comit rău. Aș vrea să scriu despre elefănței, dar nu pot. Floricelele pe câmpii nu prea îmi plac, iar caii verzi deja nu mai sunt la modă. Așa că hai să te cunosc și să mă cunoști, că o să tot dăm unul peste altul de vreo două ori pe lună! Poți să îmi spui Ramonne, și pe lângă asta mai poți să îmi spui cam...orice: că ești trendos, că ești clubber, că nu ai unde să ieși în Constanța, că urășți fițele și te-ai săturat să te tot duci la București să vezi eventuri tari sau că berea băută în scara blocului ieri nu ți-a priit. Știi ce o să își răspund la fiecare? Asta înseamnă să fii constănțean. Vorbim de atitudine, vorbim de fitzele de Constanța și de ce ne urăsc bucureștenii atât de tare și noi pe ei. Pentru că merităm? (scuzați intenția de slogan).Neahh, just because ăștia suntem și ne mândrim cu noi. Pe asta o să scriu eu următoarele materiale, pentru că despre asta îmi place să vorbesc, pentru că asta ”doare” în Constanța, printre multe altele. Aș putea să fac liste întregi cu ce nu îmi place mie la Constanța, LA viața de STRADĂ elevată de prin cluburi. Numai că mă gândesc că dacă tot stau aici, ar fi bine să mă obișnuiesc cu locul și să încep să mă adaptez, că nu ajung nicăieri altfel. Până mai ieri visam la calul verde numit București, până când mi-am dat seama că nu pot trăi fără Constanța. Și ce dacă nu avem viață de noapte aici(vezi că Alex UNDERBase o zice, nu eu), și ce dacă suntem semi – ignoranți când vine vorba de cultură, ceva ne ține legați aici: avem marea(ai observat cât de superbă e iarna), de aia se oftică toți pe noi, avem aici familii, prieteni, străzi înguste, golfulețe, porturi, case vechi impregnate de miros tomitan, avem cafenele trendy, avem karaoke și avem proprii noștri DJ. Iar toate astea sunt ale mele, ale tale și ale constănțenilor. Cu asta rămânem după ce suntem decojiți de fitzele de port.