Pe minus...cu plus

Daca ar fi sa trag linie cu tot ceea ce am facut anul asta, probabil ca as bifa o mare parte dintre toate lucrurile pe care mi le-am propus. Nu toate, pentru ca as tinde foarte mult sa exagerez, dar o mare parte: am inceput cu Bucuresti-ul si colaborarile lui, am cunoscut oameni cat se poate de influenti(cu ...care pastrez legatura),fie din media, fie din dj`ing... mi-am facut prieteni cat se poate de reali , pe care ii ador(si ei stiu asta), mi-am schimbat locurile de munca(nu intocmai cum am planuit, dar nici nu am de ce sa ma plang, pentru ca fac ce imi place)..cu toate astea, mika puff a si dat`o prin aratura anul asta..nu profesional, ci sentimental. Probabil ca a fost anul marilor aventuri , ale saruturilor furate pe ascuns si a refuzului de a face publica orice relatie. A fost o decizie proprie si personala ..si daca ar fi sa o iau de la capat..tot asa as face, pentru ca totul a decurs intr`o normalitate molcoma, care sa echilibreze agitatia profesionala. Ce regret cel mai mult e ca am inceput sa imi schimb atitudinea abia dupa primavara 2007, cand pentru unele lucruri era deja prea tarziu. Pana in primavara, am luat deciziile cele mai stupide, am dat peste nas tuturor si mi s-au scos ochii ca nu am venit la evenimentele la care trebuia. Si acum regret chestia asta, pentru ca lucrurile puteau avea o cu totul alta turnura decat cea de acum. Nu imi pare ingrozitor de rau, pentru ca toate au un rost. Refuzul de a veni la eventuri s-a echivalat vara, cand nu am mai scapat de ele(ba la Neptun, ba la Eforie, ba la cele din Mamaia). toti s-au mutat la Mamaia, care a devenit resedinta permanenta pentru 3 luni..si asa mi-a fost mult mai usor sa sortez evenimentele. A fost anul marilor deziluzii, a fost poate anul marii iubiri pierdute printre replici, a fost anul in care am reusit sa ma emancipez spiritual. Plecarile la Bucuresti si-au avut rostul lor, la fel ca si munca la SK, care mi-a adus satisfactii pe plan personal> am cunoscut cele mai kul pers pe care puteam sa le cunosc vreodata. Cu ce raman in urma? Cu niste prietenii solide, reale, cu amintirea noptilor de la Neptun cand la 4 dimineata stateam si barfeam cu baietzii la Km0, cu Liberty Parade si serile petrecute cu Gasca, dar si cu amintirea unei dimineti pe plaja de la Kudos cu un distins domn. Amintirile se duc, le pastrezi doar the fragrence, putin rasuflata. Ramai cu prietenii, cu adevaratii prieteni. Si asta nu o voi trece niciodata la minusuri.