Cu zambetul pe buze

Vorbeam azi cu Sarmizel la telefon ..si ne vaitam una alteia cat de dor ne este de the old days. Cred ca au trecut cam vreo doua luni de la ultima mea venire in bucuresti..si aproape un an de cand a plecat. E f interesant ca parca nu am fi fost niciodata despartite..timpul insa nu ne permite sa stam la taclale ca pe vremuri..cu turele mele si putinul ei timp liber, apucam sa vorbim printre picaturi..si de cele mai mai multe ori..doar esentialul..e de ajuns pentru amandoua, sa reconstruim ce s-a intamplat intre timp si sa vedem logica situatiei. Mi-e dor de ea..dar sunt incredibil de fericita ..ca e linistita si fericita in Bucuresti..si nu pot decat sa ma bucur cand o vad zambind si razand. Ne-am adus aminte in flashback`uri de toate lunile de la IPJ: uppers and downers(cum ii place lui alfred sa zica mereu), zambete, discutii sociologice si profund filosofice, discutii copilaresti si glume facute la telefon. De toate astea mi-am adus aminte intr`o simpla discutie la telefon de cateva minute(dintre care timp de 1 min am bazait`o cu functionaru` american). Incredibil cat de multe poate declansa un cuvand monosilabic precum DOR.