Ganduri negre

CAt de negre..nici eu nu stiu..e bine ca nu sunt permanente..si ca trec repede(cred si sper). Am momente in care, in pofida tuturor replicilor de bine pe care le primesc, este imposibil sa zambesc sau sa nu imi fac complexe de constiinta(da, complexe), care sa imi pondereze starea de beatitudine in care ma complaceam anterior.Banuiesc si constientizez ca asta e natura lucrurilor, ca un lucru sa anuleze efectul altuia..pentru ca toate sa se echilibreze intr-un mod cat mai brutal cu putinta. In toata aceasta cavalcada si navala de sentimente, idei si emotii, singura constanta ramane lupta, pentru cei care mai raman dispusi sa o poarte. Cei mai multi, o abandoneaza pe parcurs. Cu toate astea, in fluctuatia de intensitati, putem sa vorbim si de alte constante, pe care individul si le alege, in functie de prioritatile personale> la mine, mereu sunt emotiile produse de sentimente intense, si din cele fericite, emotii produse de teama de a uita ca sunt om, emotii produse de gandul ca, treptat,alegerile mele se vor intoarce impotriva mea. Teama de esec e cea mai puternica, pana cand realizez ca mai presus de asta se afla umanul, cu toate neajunsurile lui. Nu stiu ce sa aleg din tot noianul de emotii si sentimente, dar stiu exact ce mi-a fost harazit: lupta pe toata linia, cautarea perfectiunii pe toata linia. Dar oare eu sunt chiar atat de perfecta pe cat incerc sa fac toate lucrurile in jurul meu?