Pentru Iuliana

Am stat si am citit mailul de la tine, draga mea..si nu m-am putut abtine sa nu plang(nu stiu daca se poate numi chiar plans, ideea este ca aveam acel nod in gat care ti se pune numai atunci cand te napadesc amintirile). Am vazut mailul de la tine si sincer, ma asteptam sa fie altceva, nu o marturisire. Ma asteptam sa fie un simplu buna...sau o mica fraza de intampinare. Abia cand l-am dechis am vazut ca tu, de fapt, iti pusesei acolo toate gandurile pe foaia virtuala de mail. Am citit cu nesat fiecare cuvant, dand din cap in semn de aprobare. Nu ne-am mai intalnit, nu am mai stat la povesti, nu ne-am mai impartasit secrete..si asta de foarte multa vreme. Poate si pentru ca s-au schimbat mullte..fiecare a luat`o pe drumul lui si acum drumurile par a nu se mai intalni. Sper ca este totusi, doar o aparenta si sa se schimbe ceva. Urasc sa stiu ca nu mai am timp de prieteni, dar si mai mult urasc sa fu constienta de asta. Stii de ce nu am mai dat nici un semn de viata, cu exceptia programului? Pentru ca am mustrari de constiinta. Da, mustrari de constiinta, care pornesc de la faptul ca am uitat de ziua ta. Imi planuisem cu cateva zile inainte sa tin minte...sa imi aduc aminte sa te sun...numai ca mi-am adus aminte exact a doua zi, cand era prea tarziu. Urasc sa mi se intample asta si scuza cu..eu nu tin minte datele de nastere, bine macar ca o stiu pe a mea, chiar nu mai e valabila. Iar dupa, abia reuseam sa ma dezmeticesc in weekend si sa ma adun pentru o alta saptamana inprogram 9-23. Imi pare rau ca trebuie sa afli despre mine numai de pe blog, imi pare rau ca nu mai am timp, pe care sa il folosim pe lucruri aparent banale, dar atat de pline de ..normal si natural..imi pare rau ca, desi stam aproape una de alta, ca locatie, parca ne desparte o eternitate, un infinit. De un singur lucru nu imi pare rau. Acela ca imi esti prietena!