Reuniune

Ora 7 dim. Suna telefonul. Ale mele rude din Tulcea sunt pe drum! Ahh..cat urasc fazele si momentele astea cand se gasesc toti sa se reuneasca cu 10 min inainte ca eu sa merg la munca! Este incredibil cum ii apuca pe toti doruld e frati, surori si alte rude de al nu stiu catelea grad. Am stat, am scrasnit din dinti si am inceput sa ma imbrac, in speranta ca poate nu ma prind pe acasa respectivii. Nu de alta, dar reuniunile astea imi induc o stare de greata..obsteasca. Singurul lor scop, evident nerecunoscut ed nimeni, este ca lumea sa se intalneasca si sa se..laude. Unu` spune ceva, celalalt il ia drept lauda si zice o gogomanie mai mare. Parca ar fi batalia realizarilor, nerealizate. DE toata jena!! Problema este ca astia ai mei sunt cei mai rai cand se aduna, ca incep sa reinvie amintiri de cand erau ei tineri si in vigoare, iar asta ma exaspereaza cel mai tare. Nu am scapat de gurile lor, asa ca m-am asezat cuminte pe canapea, in speranta ca vor termina cat mai repede si ca telefonul o sa imi sune. Nu prea a fost asa..drept pentru care am indurat laudele alor mei si replicile celorlalti, care vazand ca nu o scot la capat, au inchis gura tuturor: Noi ne pregatim de nunta! Iuuuuu, mi-am zis in gand in timp ce matusica ma masura din priviri! Abia dupa ce au inceput sa imi dea detaliile, a sunat nemernicul acela de telefon. Prea tarziu, mult prea tarziu, as zice! Dimineata imi fuse stricata! Sa imi traiasca rudele, zic!(sic!)