. si de la capat

Trag linie dupa o zi in care chiar am tras: si la documentari, si la invitati, si la vanzoleala prin tv. Realizez acum ca altceva nu as putea sa fac. Lucrez 12 ore pe zi, poate uneori chiar si mai mult(sefii sa se autosesizeze:D)..dar ajung acasa impacata ca am reusit sa fac ceva..ca am reusit sa stabilesc contacte, ca am reusit sa le zambesc oamenilor frumos si sa le inseninez putin ziua, ca am reusit...cel mai important, sa invat ceva(descarcare corona, campuri electromagnetice, istorice ale statelor islamice, etc). Nu, nu pot sa fac altceva si nu as da pe nimic meseria asta(poate doar pe cea de PR), chiar si cand ajung la 24 acasa, cu dureri de cap si cu oboseala cronica(aahh!da!..si cu speranta ca glumele cu barbati in uniforma se vor incheia mai repede...si ce daca imi zambeste frumos nenea de la BZCCOA si imi stie prenumele?). De 4 ani, doar asta fac si doar asta imi place. Toata lumea imi stie deja toanele si nimeni nu imi mai reproseaza nimic,cel putin nu pe tema asta.