Angoasa post-campanie

Mereu ma intreb cum ar fi fost daca...as fi luat la timp decizia de a pleca inspre Bucuresti. Cum ar fi decurs lucrurile, care ar fi fost turnura mea profesionala si existentiala, cum si daca as mai fi avut angoasele astea de care nu reusesc sa scap in nici un fel in perioada asta. Nu imi place sa am intrebari fara raspunsuri, la fel cum nu imi place sa ridic intrebari atunci cand nu e cazul si situatia nu o cere. Cu toate astea, intrebari exista, introspectii exista..si mai mult decat atat exista mustrari si indoieli. Eh..cu astea doua din urma e mai greu, pentru ca abia pot fi controlate. Atunci cand presiunile exista, atunci cand deciziile de ultima ora si modificarile de ultima ora exista. Se poate numi, cu usurinta, angoasa de post-campanie, numai ca de data asta decizia de a iesi cu fruntea sus din tot kktul ce ma inconjoara va fi cu totul alta. Chit ca asta implica schimbari radicale. Nu mi-a fost niciodata frica sa o iau de la zero, nu am de gand sa incep sa fac asta de pe acum.