Eliberare..dar nu la Guerilla

Stii ce cred? Cred ca , la un moment dat, suntem sortiti esecului. Numai ca suntem prea lasi sa recunoastem. Cu toate astea, ne agatam de orice replica, de orice sfat, intr-o permanenta vanzoleala, care ne agita pana si cea mai mica molecula a corpului in care cu greu ne mai suportam. E teama de accepta o neputinta, de altfel umana, dar pe care nu multi o inteleg si pe care si mai putini o recunosc. (Scriu din inertie, ceea ce inseamna ca sunt destul de nervoasa...si e abia ora 10.00). Astept un deznodamant, astept ca cineva sa ma ilumineze, astept un semn care sa imi demonstreze, ca de fapt...nu Eu sunt cea care are probleme, ci eu sunt doar un produs de moment al circumstantelor atenuante pe care le plasmuiesc cei din jurul meul.CAt de afectata sunt..se vede cu ochiul liber. Asta pana cand pornesc revolutia, de data asta nu interioara. Eliberarea sta intr-un singur racnet, care trebuie sa se auda, cu ecou, in sufletele tuturor plasmuitorilor si vanzatorilor de promisiuni. Numai asa poti obtine eliberarea si libertatea, in limitele impuse de abjecta conditie umana.