Infranti...

Un om infrant de viata il recunosti dupa umerii apasati si pasul greoi. E omul cu uitatura piezisa, in ochii caruia licarirea de speranta a murit demult. Si nici nu va reinvia. Pentru ca infrantul a pierdut pana si ultima reduta in lupta cu viata. Cu aripile frante, ingerul decazut la stadiul de pesimism sumbru, nu are ce sa faca. Din acest moment, singura lui alternativa e calea pribegiei mintale, a sihastriei fizice si a alienarii sociale. Mai mult decat atat nu poate. Da, infrantul starneste reactii in jurul lui, starneste priviri miloase, starneste tot ce e uman in cei din jurul lui. Din acel moment, infrantul pierde orice farama umana si se transforma treptat, dar sigur, intr-un robot manat de impulsuri electrice. Odata cu terminarea bateriilor, se termina si viata lui. Subit si tragic, ca intr-o drama de prost gust si ieftina. La atat se reduce viata lui. Nici macar lacrimile nu mai alina. E prea tarziu.