Aer de vama. Fragmente rasfirate.

Am nimerit ieri din nou in Vama. Impropriu zis nimerit, pentru ca era un blast prevazut si planificat cu vreo 12 ore inainte de happening. Am ajuns in Vama dupa un drum deloc lung, dar presarat cu Linkin, Manson si Bon Jovi. Basca un Down with the sickness, sa ne mai readuca la simtiri. Plus una bucata urmaritori, care s-au lasat pagubasi dupa vreo 3 stopuri in Cta.
Vama s-a schimbat. Vama e plina de cocalari. Ar fi expresia cea mai dura pe care as putea sa o folosesc atunci cand vb de Vama. Dar, din pacate...asa e. Am fost la Stuf, unde cocalarii faceau nota discordanta. Si catamai nota discordanta. CA erau multi, nu de alta. Fie ca dansau cu obze, pe boxe, pe mese, sub mese, pe saltele elastice, tot cocalari se numesc. Unii dintre ei, si-au dat si arama pe fata, cand au venit sa agate.CE stil, ce metoda, cat manierism!Inconfundabil.
Trecand insa peste cocalari, Vama oricum nu mai e ce a fost. Nu sunt vamaiota prin definitie, dar vad schimbarile. Si nu pot sa zic ca imi plac. Atunci cand ridici complexuri de lux sau semilux intr-un loc unde lumea vine sa uite de facilitati si fitze, deja e un inceput de decadenta, care se simte si in atmosfera.
Ce imi place insa e persistenta vamaiotilor in a se conserva si a razbate prin mormanul de cocalari si pitzipoance, care au impanzit Vama, pentru ca este cool si trendy sa mergi acolo. Da, e cool!DA, e trendy!DAr nu cand iesi cu tocurile de 10 si rochita hipermulata, sa atragi privirile audientei. Ne-am dat dracu! Si eu, si cei cu care eram in Spice, cand am vazut minunatiile bronzate, cu floricele in par, dansand pe Marley in stil Bambuist, asa cum au invatat ele ca e frumos.
In schimb, Stuful m-a amuzat si m-a facut sa dansez in nisip pana pe la 4 dimineata. Macar Stuful a ramas la fel. Cel putin,aparent. Slava domnului!