Noua Eu.

Cred ca e a treia postare in decurs de cateva luni care are titlul asta. Numai ca acum si constientizez ceea ce scriu. Constientizez faptul ca nu sunt sclava trecutului si ca amintirile au incetat sa ma bantuie. Abia acum am realizat ca nu mai incap in limitele pe care mi le impuneam inainte:limite de varsta, limite de comportament, limite de atitudine. GRoaza mea a luat sfarsit odata ce am realizat ca Eu-cea de atunci s-a evaporat si in locul ei a fost plamadita, EU-cea de acum..care a trecut prin experiente scabroase, scandaluri siropoase si deznadajduiri constante. Nu mai incerc sa ma regasesc in vechea eu, in gesturile ei pline de alint si pasiune, in aprecierea constanta fata de oameni neconstanti,in naivitatea dureros de evidenta prin care isi incanta audienta. Toate au disparut..s-au transformat si au crescut, udate cu lacrimile maturizarii si ale schimbarii. Schimbare pe care abia acum sunt pregatita sa o accept. Schimbare pe care am negat-o luni bune la rand, creandu-mi procese de constiinta si noduri in gat, care nu ma lasau sa respir aerul unei libertati dulci. Acum, libertatea isi intinde imensitatea in fata mea, la fel ca si abisul necunoscut, pe care calc plutind, cu frica de a nu cadea in gol, odata in plus. Dar mainile mele sunt sustinute de incredere, prietenie si iubire. Multa iubire. Pe care am transat-o si dezosat-o, pana cand am redus-o la un ciot. Dar ciotul ala e definitiv. E esenta. E anima, e karma, e cum vreti voi sa ii spuneti. Ma simt bine in noile haine, dar inca gust cu timiditate din ambrozia luciditatii si a maturitatii. Ma obisnuiesc mai greu cu gustul.Dar imi place exoticul lui.