Un traseu incheiat prost

Din cand in cand, imi place sa refac trasee. Deh, meteahna omului prins intr-un trecut linistit si lipsit de griji! Astazi am pornit de la birou, facand uz de inghesuitul RATC, sa-mi caut linistea demult pierduta.
Fete posace, triste, care-si inghiteau ultimele urme de demnitate sunt primele lucruri care mi-au sarit in ochi. Printre imbranceli si coate infipte in coaste(tot meteahna romaneasca), am zarit o fetita de vreo 3 anisori, privita cu delicatate de bunica ei uscativa, cu batic tras pe ochi.
E destul de cald in inghesuiala, iar ochii mei pica catre o domnnisoara boita violent cu negru la ochi. Parul ii este indreptat cu placa, iar geaca de piele ii da un look agresiv. Asa vrea sa para doar. Ii citesc timiditatea in ochi.
Am coborat de zor din RATC, urmata fiind de un baietandru care se impiedica in ditamai geanta de calatorie. O fi student, ma gandesc, in timp ce imi strang mai tare cardiganul pe mine. E frig afara, iar eu sunt in pantaloni scurti, mult prea scurti pentru o vreme ca asta.
Am ajuns in Tomis N si dupa ce trec repede pe langa zona puturoasa, cu iz de fecale, de langa Posta, ma indrept catre locurile in care ajungeam groaznic de des cand eram la facultate:tarabele inghesuite si magazinele pline de chinezisme(mult prea multe chinezisme).
Nu sunt uimita de cat de multi oameni se inghesuie la produsele ce miros a cauciuc si sintetic. Suntem saraci: si in suflete..si in buzunare. Nimeni nu e de condamnat pentru asta, toti sunt de apreciat ca se descurca si asa cu salariile de mizerie pe care le au.
Mi-am aruncat ochii pe ieftinaturile cu miros de cauciuc, am zambit trist si am alinat cu privirea doua mame care cautau hainute de scoala copiilor. E frig deja si trebuie sa le schimbe incaltarile si camasutele.
Mi-am strans si mai tare cardiganul, grabindu`mi pasii catre Bulevard. Picura , dar nu ma pot abtine sa nu ma opresc la Patiseria din Tomis N, sa-mi iau o placinta cu branza. Mi-era dor de gustul ala, pe care nu-l mai simtisem de ceva timp.
Langa mine, un cersetor. In fata mea, vechea autogara daramata toata. O imagine searbada si dezolanta imi taie pofta de mancare. Cum am ajuns TOTI in halul asta?