Ochii spun povestea.

O poveste nu se spune la comanda. Si niciodata pe gura. Pentru ca gura tinde sa asculte creierul de cele mai multe ori, si nu sufletul. 

Povestile cele mai frumoase le spun ochii, atunci cand ai curajul sa ii privesti cu toata deschiderea fiintei tale. Atunci cand te uiti in ochii lui sau in ochii ei si ii vezi toata viata prin irisul sticlos. Astea sunt cele mai frumoase povesti si cele mai... reale, totodata. In ei, poti citi tot: fericire, tristete, angoasa, lupta, deziluzie, forta, iubire, caldura, frustrare. Si cate altele...!

Ai nevoie doar de curaj. De curajul de a privi o persoana in ochi si de a-l dezgoli voluntar de toate secretele pe care mintea incearca sa i le ascunda. Pentru ca nu trebuie, pentru ca nu vrea, pentru ca ceilalti l-ar crede slab si l-ar sfasia in lupta pentru supravietuire. 

Dar ochii spun tot, daca ii asculti cu atentie. Spun cat de greu a fost dupa pierderea cuiva drag, cat de eliberat s-a simtit dupa ce si-a eliminat strigatul existential, cat de mult se iubeste pe sine sau cat de mult iubeste cainele care a venit sa ii manance din palma, cand se uita in gol, in parcul plin de oameni. Poate chiar si cat de mult i-a placut sa il vada pe colegul ala infumurat de la munca, in timp ce era bestelit de seful lui. 

Ochii aduna experiente. Pe toate. Si ale lor, si ale celor din jur. Cu cat experientele sunt mai inaltatoare, cu atat sclipirea lor creste. Cu cat experientele sunt mai apasatoare, cu atat devin mai stersi si lipsiti de viata. 

Toti insa au farmecul lor. Inclusiv cei ai vecinului din blocul alaturat, caruia ii place sa isi arate stromeleagul tuturor celor pe care ii vede in cale. 

Ochii au ramas singurul lucru care ne atesta sensibilitatea si abilitatea (nu capacitatea) de a fi om. Sunt cei care zambesc si cei care transeaza oricand si pe oricine, fara a tine cont de eticheta, pozitie sociala sau sex. 

Sunt cei mai frumosi, iar secretele si povestile lor asteapta a fi descoperite printr-o simpla privire. Daca te incumeti sa o arunci. 

Fa un efort, o sa descoperi cu siguranta ca nu ai uitat cum e sa fii om.