TU.

De cand m-ai vazut prima data, incerci sa deslusesti ce gandesc. Imi analizezi fiecare miscare si te intrebi in fiecare secunda ce se ascunde in spatele zambetului elegant pe care-l afisez.Imi urmaresti miscarea mainilor si dai sa imi aprinzi tigara ori de cate ori crezi ca mana mea se duce lent, inspre pachetul toxic.Iti place jocul gesturilor mele, de care ai fost hipnotizat pe data.Imi penetrezi privirea si incerci sa citesti licarirea ochilor. Stii ca nu se datoreaza tie si esti convins ca stiu sa joc teatru, de dragul publicului. Esti constient ca nu vei sti niciodata cat din ceea ce privesti iti apartine.Sau daca iti va apartine vreodata. Faci un pas inapoi si incerci sa analizezi intregul, incercand sa te convingi, din nou, ca nu esti doar o victima a unui suras de felina. Devii brusc timid in apropierea mea si incepi sa porti discutii lipsite de sens, ferindu-te sa`mi intalnesti privirea ferma. Ai cutezanta insa sa o confrunti, pentru a-mi arata cat de barbat esti. Stiu ca esti dorit.Dar asta nu te face cu nimic mai bun decat ceilalti. Stiu ca esti elegant. Dar asta nu demonstreaza decat finisajul perfect al unei cladiri somptuoase.Stii ca dincolo de ceea ce esti se afla ceea ce cred eu.Pentru ca vrei sa ma dai pe spate si sa imi intri in suflet.Usa am deschis-o. Insa te tin in prag, sa te hotarasti care vrei sa-ti fie urmatorul pas. Stiu ca tu crezi ca initiativa iti apartine si jucam dupa regulile tale.Niciodata nu e asa. In realitate, ti-e teama ca ai intalnit pe acea cineva care ti-a pus capastru. Si ti-e greu sa accepti asta. In fond, tu poti parea intotdeauna barbatul imbatabil. Pentru toate.Nimic nu este insa perfect.Nici macar finisajul tau elegant, in spatele caruia te ascunzi in permanenta