Cumpene

Am de ales intre a-mi urma visul si de a rezista intr-o situatie confuza. Ambele necesita curaj. Poate prima mai mult ca cealalta. Ambele au riscuri. Poate prima mai mult ca cealalta. DAr oricare din ele ar trebui sa trezeasca o constiinta. De preferinta, nu cea carnala. Pentru ca e usor de manipulat. Constiinta mea a avut o tresarire, impunsa de atatea ori cand cu bagheta magica a intelectului, cand cu varful ascutit al lancii carnale. Nu imi dau seama care e mai periculoasa pentru mine, dar stiu ca una are gust dulce. Pana acum. De la cealalta, am gustat fierea amara, un pic doar, cat sa simt ca exista. CA e acolo si ca nu vrea sa imi dea drumul. In linistea care s-a asternut peste sufletul meu insa, licarirea unui zambet m-a facut sa tresar din nou. Lumina mi-a invadat sufletul, punand totul intr-o noua perspectiva. E acalmia dinaintea furtunii. Dar si in ea ma complac. Poate ca imi place asa. Nu stiu inca ce sa aleg. Poate ca Penca avea dreptate.Iti trebuie doar curaj, mult curaj.