Paradisul lui Ofi.

As sorbi cu nesat dintr-o cana de ceai, in curtea lui Ofi. Nu o stiti pe Ofi. Nici eu nu o stiu prea bine. O singura data am vazut-o, dar m-am indragostit si de ea, si de micul ei paradis de liniste din Clejani. O casa linistita, imbracata in alb, cu o gradina prelunga, scaldata in intunericul noptii. Greierii acompaniaza peisajul, iar tantarii grasi de pe Neajlov fac victime in randul celor care indraznesc sa se infrupte din pacatosul paradis al lui Ofi. Umbrele noptii se scurg, tot prelungi,pe langa peretele luminat slab de un felinar ultra-modern, care arunca vapai din ochii lui tehnologizati. Nici macar asta nu ma deranjeaza, pentru ca in acelasi timp, ma uit la statuia alba, inmarmurita si fantomatica din fata mea. Spiritul de artist al lui Ofi iese la suprafata in fiecare mm patrat al paradisului. Pana si masa de sub nuc e artistica. Pana si masa are un farmec boem, care te imbie la visare. Totul e vrajit la Ofi. As vrea sa mai gust din vraja asta.