Oprescu, independentul plin de logica argumentata

Frumos discursul lui Oprescu, de la Realitatea. Articulat, verosimil, versatil. Insa, din pacate, uzat. Mult prea uzat. Si plin de generalitati, care arata niste lacune serioase ale unui viitor candidat la presedentie, cu ceva pretentii de independent. Pentru ca asta fac generalitatile:sunt frumoase si simpatice, dar nu (mai)conving pe nimeni. Poate doar niste analisti de discurs, care vor gasi pe alocuri inchegata teorema Oprescu. Cu toate ca "independentul" incearca sa obtina o identificare civica prin nuantarea unor adevaruri generale, spuse cu vehementa, intentia de feedback nu se ridica la nivelul asteptarilor. E vizibil si fara a face un sondaj de piata. De aici si incercarea se transpunere in rolul politicianului moralist, care adera la umilinta si suferinta nationala, pentru care isi arata nemultumirea. Sa nu uitam insa ca este doar un rol, pe care si-l asuma fiecare dintre candidatii la presedentie: Crin Antonescu- familistul convins, in care femeile investesc incredere, Basescu-sensibilul "fara culoare", care taie in carne vie. Insa atunci cand intri in cursa alaturi de jucatori mari, sansele de a le lua fata prin discursuri presarate de optimisim, moralitate si indemnuri sunt destul de mici. Pentru ca discursul nu mai convinge, iar votantii sunt suprasaturati si supraindoctrinati politic. Uite ca si transparenta excesiva are si ea bile negre. Faptele conving mai mult(poate nu atat pe cat ar trebui, pentru ca una este intentia declarata si alta e cea disimulata) si cu siguranta electoratul investeste incredere in produsele noi ale politicii, cele care nu sunt manjite de masacre coloristice, de partid. Raman la ideea mea: cazul Oprescu e doar o strategie de imagine a PSD, care incearca sa castige niste voturi din mai multe parti, sperand in acest fel ca Base va fi detronat in turul 2.