Dorul de acasa

Un sentiment ciudat ma incearca de cate ori ajung in Bucuresti. Simt mirosul de casa. Simt degajarea, simt lejeritatea, simt constrangerea unei jungle urbane in care selectia naturala se aplica de fiecare data. Dar tot ca acasa ma simt. Ciudat, in Constanta imi petrec aproape 300 de zile pe an. Dar inca nu mi-am dezvoltat simtamantul asta pentru Constanta. E doar un loc in care tranzitez. E doar un loc unde am prieteni. E doar un loc unde dezvolt relatii si creez oportunitati. Nu din cele mai fericite. Bucurestiul imi da insa linistea unei apartenente. Si imi readuce aminte de faptul ca trebuie sa reactivez o veche dorinta. Si de data asta, sa o si pun in practica. Nu de alta, dar intrebarile de tipul "Cand te muti in Buc?" au inceput sa se multiplice. La ultima mea vizita, m-am ales cu vreo 5. Ce conteaza inca 5, pe langa cele 100 pe care le primesc la intervale regulate de timp? Or sti ei ceva.